Nutriscore, în forma sa inițială, a fost conceput ca un instrument simplu și accesibil pentru a ajuta consumatorii să facă alegeri alimentare mai sănătoase. Acesta oferea o evaluare rapidă a calității nutriționale a produselor alimentare, folosind un cod de culori și litere (de la A la E), ușor de înțeles chiar și de cei fără cunoștințe nutriționale avansate. Sistemul evalua conținutul de calorii, grăsimi saturate, zahăr și sare, precum și elemente benefice, precum fibrele și proteinele. Astfel, Nutriscore simplifica deciziile de cumpărare și le permitea consumatorilor să identifice dintr-o privire produsele mai sănătoase, fiind deosebit de util în contextul unei piețe alimentare din ce în ce mai complexe și pline de informații ambigue.
Utilitatea socială a Nutriscore se manifesta în capacitatea sa de a reduce incertitudinea legată de alegerile alimentare și de a combate probleme majore de sănătate publică, precum obezitatea, diabetul și bolile cardiovasculare. Sistemul oferea o ghidare accesibilă tuturor, indiferent de nivelul de educație sau accesul la informații detaliate. Prin transparența informațiilor oferite, Nutriscore democratiza accesul la cunoaștere nutrițională, contribuind la educarea consumatorilor și, implicit, la îmbunătățirea alimentației generale.
Cu toate acestea, dispariția Nutriscore din România poate fi explicată prin presiunile exercitate de industria alimentară, care a resimțit un impact negativ asupra vânzărilor produselor cu scoruri mai slabe. Sistemul a expus produsele cu conținut ridicat de grăsimi, zahăr și sare, ceea ce a generat opoziție din partea marilor companii alimentare. Lobby-ul intens al acestora a contribuit la eliminarea sistemului, compromițând astfel eficacitatea Nutriscore ca instrument de sănătate publică.
Rolul Autorității Naționale pentru Protecția Consumatorilor (ANPC) în dispariția Nutriscore în forma sa inițială din România a fost probabil influențat, cel putin in teorie, de mandatul acestei instituții de a proteja interesele consumatorilor și de a asigura corectitudinea și transparența pe piață. ANPC, ca autoritate de reglementare, a fost responsabilă pentru supravegherea modului în care produsele și serviciile erau prezentate publicului, inclusiv etichetarea alimentelor.
În cazul Nutriscore, ANPC trebuia sa evalueze dacă sistemul era eficient în a oferi consumatorilor informații clare și corecte despre produsele alimentare. Se pare că ANPC a considerat că Nutriscore, în forma sa inițială, nu reflecta în mod corespunzător toate aspectele nutriționale relevante, sau că presiunile industriei alimentare au ridicat obiecții asupra impactului economic negativ. Prin urmare, ANPC a avut un rol decizisv în hotararea de a retrage acest sistem.
Un alt factor care a influențat decizia ANPC a fost, cel mai probabil, lobby-ul exercitat de producătorii din industria alimentară, care s-au opus sistemului Nutriscore deoarece acesta expunea anumite produse într-o lumină nefavorabilă. În acest context, ANPC a fost în situația de a media între interesele comerciale ale industriei și protejarea sănătății publice, ceea ce explică de ce autoritatea a sprijinit retragerea sistemului în forma sa inițială. În loc să susțină o etichetare nutrițională simplificată care dezavantaja anumite produse, ANPC a preferat o soluție redicala, aceea de a retrage sistemul Nutriscore, lucru care a permis industriei alimentare mai mult control asupra modului în care erau, sau mai degrana nu erau prezentate informațiile nutriționale.
De asemenea, ANPC a argumentat că Nutriscore, deși util, era perceput de unii consumatori ca fiind prea simplist și că nu oferea o imagine completă a valorii nutriționale a unui produs. Această percepție a contribuit la decizia de a retrage sistemul, considerându-l insuficient pentru a educa corespunzător consumatorii.
Revenind in prezent, reapariția Nutriscore într-o formă mai complicată, prin integrarea unui cod QR ce oferă detalii suplimentare despre produsele alimentare, ridică noi probleme. Deși acest format aparent oferă mai multe informații, utilizarea codurilor QR necesită acces la un smartphone și internet, excluzând astfel o parte din populație. Chiar și pentru cei care au acces la tehnologie, acest pas suplimentar poate fi perceput ca un obstacol în calea utilizării frecvente a sistemului. În plus, complexitatea datelor prezentate prin codul QR poate fi dificil de interpretat de către consumatorii cu un nivel scăzut de educație nutrițională, subminând scopul principal al Nutriscore de a facilita alegerile sănătoase.
Exceptarea produselor tradiționale de la obligativitatea de a fi incluse în acest sistem ridică întrebări legate de coerența și obiectivitatea reimplementarii sistemului Nutriscore. Deși produsele tradiționale au o valoare culturală importantă, multe dintre ele au un conținut ridicat de grăsimi, sare sau zahăr, iar excluderea lor ar priva consumatorii de informații esențiale. Această exceptare poate fi percepută ca o concesie făcută industriei alimentare, reducând astfel credibilitatea Nutriscore și afectând capacitatea sa de a sprijini sănătatea publică.
În concluzie, în forma sa inițială, Nutriscore avea o utilitate socială importantă, simplificând accesul la informații nutriționale clare și sprijinind prevenirea bolilor legate de alimentație. Însă presiunile industriei alimentare și modificările sistemului prin codurile QR, precum și excluderea produselor tradiționale, complică accesibilitatea și eficiența sa, afectând în final impactul pozitiv pe care l-ar putea avea asupra sănătății publice.