AdobeStock_404459065-1200x800.jpeg

„Doar asta vrea sa manance!”
…va suna cunoscut? Am auzit asta foarte des din gura parintilor, hranindu-si copii. Care sunt principalele greseli pe care le fac parintii in raport cu alimentatia copiilor?

 

Nu mai goniti copiii afara din bucatarie! Desi intesata de cutite, obiecte ascutite, apa clocotind si tot felul de mici pericole aparente, exista studii care dovedesc ca implicarea copiilor in pregatirea meselor, ii va face pe acestia mult mai receptivi in a incerca alimente noi(in general legume si cereale, care de obicei sunt respinse de cei mici.

Fara insistenta si recompense! Nu mai presati copii sa manace anumite alimente, oferindu-le in schimb desert la final sau timp de stat in fata televizorului. In acest sens exista studiI care arata ca, in timp, copii vor dezvolta reticenta sau repulsie fata de alimentele pentru care sunt recompensati, ca sa nu mai vorbim de greseala fata de a recompense copii cu dulciuri. Evitati recompensele alimentare si nu puneti presiune pe inca un dumicat sau tip de alimente. Expuneti copilul la alimente sanatoase(puneti-le pe masa) dar nu-I presati caci copilul mai degraba imita decat sa asculte parintele. Exemplul personal este foarte important. In general nu recompensati copii cu dulciuri sau sucuri dulci.

Păstrarea „lucrurilor bune” pe raftul de sus! In general părinții se îngrijorează că copiii se vor indopa cu bunătăți, așa că adesea le ascund sau asaza sau pe un raft înalt. O mare parte de cercetări arată că dacă un părinte restricționează un aliment, copiii ajung sa si-l își doresc mai mult. In consecinta, copiii a căror hrană este restricționată acasă sunt mult mai predispuși să abuzeze de ele când au acces la ele in afara casei. Nu aduceți în casă alimente pe care simțiți nevoia să le restricționați. În schimb, cumpărați gustări sănătoase și oferiți copiilor acces la dulapurile cu alimente.

Ținerea de diete în fața copiilor! Copiii sunt atenți la preferințele alimentare ale părinților  și este mult mai probabil să încerce alimente dacă isi vad parintii mănâncându-le. Un studiu Rutgers privind preferințele alimentare ale părinților și copiilor a constatat că preșcolarii aveau tendința sa placă sau respingă aceleași fructe și legume pe care părinții lor le preferau sau nu. Și alte cercetări au arătat că fetele sunt mai predispuse să fie pretențioase la mâncare dacă mamelor lor evita legumele. Având în vedere acest efect puternic, părinții care încearcă să piardă în greutate ar trebui să fie conștienți de modul în care obiceiurile lor alimentare pot influența percepțiile copilului despre mâncare. Un raport din 2005 din jurnalul Health Psychology a constatat că mamele care sunt preocupate de greutatea lor și de mâncare au mai multe șanse să restricționeze alimentele pentru copiii lor sau să ii încurajeze să slăbească. Copiii celor care tin dietă vor fi mai predispusi să încerce diete. Problema este că dietele restrictive nu funcționează pentru majoritatea oamenilor și adesea duc la alimentație excesivă și la creșterea în greutate. Prin expunerea copiilor mici la obiceiuri de dietă neregulate, părinții îi pot expune riscului de tulburări de alimentație sau de o dietă cronică pe viață.

Servirea legumelor(alimentelor) plictisitoare. Părinții atenti la alimentatie servesc adesea legume simple gatite la abur, așa că nu este de mirare că copiii sunt reticenți în a le mânca. Părinții nu ar trebui să se teamă să condimenteze legumele. Adăugarea unui pic de unt, unui dressing, sau unui sos într-un fel de mâncare cu legume poate îmbunătăți semnificativ apetitul copiilor. Adăugarea de puțină grăsime la legume ajută la deblocarea nutrienților  solubili în grăsimi. Cele câteva calorii suplimentare adaugate sunt un compromis util pentru a face atractiva mancarea. Cartofii (prajiti, caci acestia sunt cei preferati de copii) nu sunt legume. Amidonul din component situeaza cartofii mai aproape de dulcirui decat de legume

„Copilul meu nu ar mânca așa ceva!”. Deși de multe ori poate fi adevărat, preferințele alimentare se schimbă adesea. Părinții ar trebui să continue să pregătească o varietate de alimente sănătoase și să le pună pe masă, chiar dacă un copil refuză să ia o mușcătură. La copiii mici, poate fi nevoie de 10 sau mai multe încercări de-a lungul mai multor luni pentru a introduce un aliment nou.

“Termina tot din fafurie!” suna de asemenea foarte cunoscut, nu?! Nu indopati copii! La acest moment in lume obezitatea la copii a deposit de mult subnutritia, adica alternative de care se tem atat de mult cei mai multi parinti. Nu utilizati farfurii mari. Un truc valabil atat la copii cat si adulti este utilizarea unor castroane sau farfurii mici. Astfel limitarea portiilor se va face usor.

Limitati la maxim expunerea copiilor la televiroz sau telefon/ tablet in timpul mesei. Luatul mesei trebuie facut constient cu sesizarea activa a culorilor, texturilor, gustului diversitatii alimentelor.

 

 

Dr. Mihai Ionescu
02.05.2022



Gandeste-te bine daca merita sa eviti regimul PREOPERATOR!

 

Gestionarea greutatii a fost un drum lung si sinuos. Dar iata-te aici, pregatit(a) sa fii supus(a) unei interventii chirurgicale de micsorare a stomacului. Acest lucru va va schimba viata si va va oferi confortul si sanatatea pe care le-ati dorit intotdeauna.

Pe masura ce va pregatiti pentru operatie, veti fi pus(a) pe o dieta preoperatorie pentru a va pregati corpul pentru ceea ce urmeaza. Respectarea stricta a dietei preoperatorii  poate veni cu provocari, dar randrile de mai jos va vor pregati pentru a le face fata.

Ce este dieta preoperatorie?

Dieta preoperatorie  inaintea interventiei de micsorare a stomacului este conceputa pentru pierderea optima in greutate si reducerea dimensiunii ficatului intr-un interval de timp scurt, de obicei 2-4 saptamâni. Caracteristile ei sunt urmatoarele:

  • Saraca in calorii
  • Bogata in proteine
  • Bogata in vitamine si minerale
  • Preziua operatiei va avea parte de o alta dieta. Aceasta din urma o veti primi la finalul analizelor, la consultul preanestezic.

 

O dieta preoperatorie este necesara pentru:;

  • A creste succesul general de pierdere in greutate pe termen lung
  • A scurta durata interventiei
  • A reduce complicatiile in timpul si dupa interventia chirurgicala
  • A reduceti dimensiunea ficatului, ceea ce va reduce posibilele complicatii chirurgicale si probleme hepatice in viitor
  • A imbunatatiti glicemia la pacientii cu diabet

 

Cât dureaza dieta preoperatorie?

Recomandarile pentru durata dietei preoperatorii  variaza de la 7 la 21 zile in functie de greutatea pacientului si/sau alte boli asociate.

 

De ce nu toti pacientii respecta dieta preoperatorie?

Inainte sa ne putem gândi macar sa facem schimbari pe termen lung in comportamentul nostru, trebuie sa ne uitam indeaproape la barierele care ne impiedica sa reusim. Odata ce ati indepartat multe dintre barierele, sansele de reusita sunt mult mai mari.
Obstacolele cele mai comune sunt:
– Lipsa sprijinul de care avem nevoie. Atunci când prietenii si familia nu sunt prin preajma sau nu ofera sprijin in aceasta perioada, pacientul se poate simti destul de izolant. Cercetarile arata ca oamenii care nu se simt sprijiniti pot avea chiar rate de succes mai scazute dupa operatie. Luati masuri pentru a va inconjura de oameni care va vor sprijini, care va vor asculta sau va vor fi alaturi atunci când aveti nevoie.

  • Adresati-va prietenilor si familiei si cereti sprijin
  • Intrebati chirurgul bariatric daca va poate oferi un grup de sprijin local sau un psiholog
  • Ganditi-va ca este ultima dieta (in sensul classic) pe care va mai trebui s-o respectati
  • Luati in considerare utilitatea acestei diete si recompense ca nu va intarsia sa apara dupa operatie.


 

Microbiota intestinală

reprezintă o importantă parte a organismului uman, aceasta având numeroase funcții și, în același timp, prin dezechilibrele care au loc la nivelul său, fiind implicată și în unele patologii.

Compoziția microbiotei intestinale începe să fie alcătuită încă dinainte de naștere. Mai departe, aceasta este influențată de diverși factori, precum modul nașterii, al alimentației, prin alăptare sau cu formule de lapte.

În jurul vârstei de 2-3 ani, microbiota se stabilizează și se aseamănă cu cea a adultului. Și la adult pot apărea modificări, fie din cauza tipului de alimentație, vegetarian sau nu, hipo- sau normocaloric, fie din cauza medicamentelor administrate sau a mediului.

Alterările care pot apărea în funcționarea microbiotei afectează o multitudine de sisteme. Studiile au evidențiat dezechilibre ale microbiotei intestinale în diverse patologii, precum spondilita anchilozantă, boala Alzheimer și altele.

Rolurile

microbiotei intestinale sunt diverse, cel mai frecvent menționat fiind cel de barieră mecanică și biologică activă, menită să protejeze organismul de agresiuni infecțioase la acest nivel, în special prin producerea de acizi grași cu lanț scurt și stimularea regenerării epiteliale.

Intervine, de asemenea, în maturarea sistemului imun, ajutând la dezvoltarea țesutului limfoid asociat intestinului.
Un alt rol important al microbiotei intestinale constă în producerea a diferite substanțe și vitamine, ea fiind principala sursă de vitamine din complexul B a organismului uman.

Prin producția unor substanțe precum dopamină, serotonină sau alți neurotransmițători, microbiota intestinală poate acționa și la distanță si din aceste motive, unii cercetători au sugerat o posibilă legătură între disbiozele intestinale și tulburări asemănătoare autismului.

Modul în care sugarul este hrănit influențează semnificativ compoziția microbiotei intestinale a acestuia. Conform Organizației Mondiale a Sănătății, alăptarea este recomandată tuturor nou-născuților până la 6 luni, cu suplimentare până la 12 luni.

Studii realizate la persoane obeze au evidențiat că scăderea ponderală este însoțită și de schimbări ale microbiotei, precum creșterea proporției de Bacteroidetes. Tipurile de microorganisme de la nivel intestinal se pot modifica și în funcție de dieta predominantă, și anume dacă persoana consumă multă carne sau legume.

Fibrele alimentare

Studiile care au urmărit influența consumului de fibre alimentare asupra organismului au evidențiat o gamă largă de beneficii pentru sănătate, inclusiv îmbunătățirea homeostaziei glucozei, profilurilor  lipidice din sânge, a greutății corporale, precum şi un risc redus de cancer de colon.

Un studiu de control a arătat că, după 3 săptămâni de consum de cereale integrale la micul dejun, nivelurile de bifidobacterii au fost crescute .

Ele  au efect benefic indirect asupra organismului prin produșii secretați de micoorganismele intestinale în procesul de fermentație.

De asemenea, prebioticele sunt “hrană” anumitor bacterii intestinale benefice, favorizând astfel proliferarea acestora în detrimentul celor dăunătoare. Sursele alimentare de prebiotice includ: soia și alte leguminoase (năut, fasole, linte), cereale integrale, fructe și legume, ciuperci, etc.

Este cunoscut faptul că aportul crescut de grăsimi stimulează secreția acizilor biliari și a crește concentrațiile fecale ale acizilor biliari secundari. Datorită activității antimicrobiene selective, aceştia pot determina modificări ale microbiomului intestinal.
În ceea ce privește tipurile de grăsimi și calitatea acestora, grăsimile saturate (mai ales cele de origine animală) influențează creșterea speciilor bacteriilor dăunătoare, iar grăsimile din uleiul de peste duc la proliferarea speciilor benefice.

Studiie au arătat că suplimentarea în dietă a alimentelor ce conțin probiotice: alimente fermentate, iaurt, kefir, sana, coduc la intensificarea absorbției mineralelor, scăderea concentrației colesterolului sanguin, atenuează efectele intoleranței la lactoză, reface microflora intestinală (afectată de utilizarea antibioticelor).

 

 



2.2 miliarde de adulți depasesc greutatea normala

Raportul global privind nutriția din 2021 a arătat că 38,9 milioane de copii și 2,2. miliarde de adulți – peste 40% din toți bărbații și femeile – sunt supraponderali sau deja obezi. Nici o țară din lume nu este pe cale să stopeze creșterea obezității. Raportul constată că dietele dăunează din ce în ce mai mult sănătății umane. Contrar recomandărilor științifice, consumul de fructe și legume este sub cele 5 porții recomandate pe zi (60% și, respectiv, 40%), în timp ce carnea roșie este în creștere de aproape cinci ori mai mult decât recomandarea maximă de o porție pe săptămână.

„Raportul privind nutriția globală din 2021 arată că dietele noastre actualenu nu s-au îmbunătățit în ultimii zece ani si reprezintă acum o amenințare majoră pentru sănătate”, a declarat dr. Renata Micha, președintele Grupului de experți independenți al Raportului Global privind nutriția. și profesor asociat în nutriție umană la Universitatea din Thessalia din Grecia. „Trebuie să existe o schimbare majoră de acțiune pentru a îmbunătăți dietele și a aborda malnutriția rezultată în toate formele ei, pentru a obține câștiguri sociale, economice și de mediu ridicate.”

Dietele

În timp ce dietele precare sunt prezente peste tot, există inegalități notabile în ceea ce privește consumul de alimente, țările cu venituri mai mici având cel mai mic aport de alimente care promovează sănătatea și țările cu venituri mai mari având cel mai mare aport de alimente cu efecte dăunătoare asupra sănătății. Dietele actuale au un impact direct asupra sănătății planetei noastre. Noi estimări arată că cererea globală de alimente generează mai mult de o treime (35%) din emisiile globale de gaze cu efect de seră. Dietele din America de Nord au cel mai mare impact asupra mediului, în timp ce dietele africane și asiatice au cel mai mic, dar niciuna nu este durabilă din punct de vedere ecologic.

Dacă ar fi adoptate la nivel global, modelele alimentare din America de Nord ar avea ca rezultat un nivel de emisii de gaze cu efect de seră care este de peste șase ori peste o valoare în conformitate cu limitarea încălzirii globale la sub două grade Celsius.

Tipare si evolutii

Datorită tiparelor noastre alimentare actuale, nicio regiune nu este pe cale să atingă setul de obiective de sănătate și mediu legate de dietă pe care fiecare națiune le-a convenit ca parte a Obiectivelor de dezvoltare durabilă. Costurile financiare ale combaterii malnutriției sunt în creștere, dar costul inacțiunii este mult mai mare. Finanțarea pentru combaterea dietelor sărace și a malnutriției a fost în mod constant insuficientă. În același timp, finanțarea necesară pentru îndeplinirea obiectivelor de nutriție este în creștere. În fiecare an, în perioada 2022-2030, vor fi necesare încă 10,8 miliarde de dolari SUA pentru a îndeplini doar obiectivele privind malnutritia, intarzieri de crestere, anemie și alăptarea la san. Totuși, raportul evidențiază cercetări care demonstrează că câștigurile economice pentru societate din investițiile în nutriție sunt semnificative și ar putea ajunge la 5,7 trilioane USD pe an până în 2030.

Proiecțiile ne pot spune că ajutorul și finanțarea internă vor dura până la sfârșitul deceniului. pentru a reveni la nivelurile pre-pandemice. Mult mai multă finanțare trebuie să provină din surse tradiționale, inovatoare și private pentru a restabili nutriția globală, iar raportul subliniază că acest lucru este posibil cu acțiunea corectă.

 

Sursa: https://globalnutritionreport.org/reports/2021-global-nutrition-report/



De multe ori cu totii avem pofte alimentare nejustificate pentru mancarea nesanatoasa? Studiie au demonstrat ca in majoritatea cazurilor poftele alimentare nejustificate pot ascunde anumite deficite in nutrienti. Nu se stie de ce creierul nostru alege mancarea nesanatoasa ca pe o cale prin care-si poate comunica nevoile. Nu ar fi mai simplu daca am avea pofta de spanac in locul unei portii generoase de cartofi prajiti?

Cele mai comune pofte alimentare includ:
  • Branzeturile: Daca avem pofta mult prea des de branzeturi, poate insemna un deficit de acizi grasi omega 3 sau calciu. O solutie e sa introducem mai mult omega 3 din alimente precum semintele de in, un supliment de omega 3 pe baza de plante, nuci, seminte de chia sau somonul, ele sunt printre cele mai bogate surse.
  • Produsele de patiserie: Pot releva un deficit de Crom. Il putem lua din alimente precum struguri, rosii, cartofi dulci.
  • Ciocolata: Magneziul. Il asiguram din: migdale, pudra de cacao naturala, leguminoasele si vegetalele, in special cele cu frunze verzi.
  • Buturile carbogazoase: Pofta de sucuri e ca un sistem de alarma prin care corpul ne spune ca are nevoie de calciu. Alimentele bogate in calciu sunt lactatele, semintele, legumele cu frunze verzi si leguminoasele.
  • Dulciurile: Pofta de alimente bogate in zahar este printre cele mai comune in lume. Studiile au demonstrat ca zaharul poate fi vazut ca si un drog deoarece foloseste aceleasi cai neuronale precum cocaina. Insa pofta exagerata de dulce poate masca lipsa unor nutrienti esentiali precum fosfor, sulf, triptofan sau crom. O dieta bogata in legume, cereale integrale si oleaginoase poate rezolva aceasta problema. Probioticele pot fi, de asemenea de ajutor in pofta de dulce ( din suplimente alimentare sau alimentele fermentate precum iaurtul sau muraturile).
  • Snacks-urile: Pofta exagerata e un semn ca avem nevoie de mai multi acizi grasi esentiali in dieta si Clor ( il putem asigura din fructe, legumele organice si sarea de Himalaya).

 

 

Autor: Andreea Gontineac



Cred ca putem fi cu toții de acord că normele culturale pentru greutate si frumusețe joacă un rol important în nemulțumirea cronica a femeilor față de corpul lor. Este lesne de bănuit  că mesajul că femeile trebuie să fie slabe pentru a fi atractive si  acceptate social,  provine în mare măsură din mass-media. Într-adevăr, imaginile femeilor slabe sunt omniprezente în mass-media iar revistele pentru femei conțin mai multe mesaje despre atractivitatea fizică decât revistele pentru bărbați.

Femeia româncă, are o înălțime medie de 164 cm și cântărește 72 kg in medie(conform https://www.worlddata.info/average-bodyheight.php), în timp ce fotomodelul tipic are o înălțime medie de 177 cm și cântărește 57 kg (https://cocainemodels.com). Pentru a intelege mai bine discrepanta e suficient sa spun ca fotomodelele cântăresc mai puțin decât  98% dintre femeile americane (Smolak, 1996).

În plus, idealul cultural al atractivității în rândul femeilor a „evoluat” spre un model din ce in ce mai skinny, în timp ce greutatea medie a femeilor atat din Europa cat si din America de Nord a avut o tendință inversa. În mod clar, standardele de atractivitate fizică setate de modele și celebrități sunt nerealiste pentru femeia obișnuită, oricat s-ar stradui.

In timp ce femeile trebuie să se încadreze într-un perimetru de standarde fizice din ce in ce mai limitat (adică tânără, înaltă, slaba), standardul culturalul pentru aspectul fizic la bărbați este mai flexibil și mai relaxat. Sunt multe tipuri diferite de masculinitate (cu caracteristici fizice diferite) care sunt prezente în mass-media și pe care femeile le găsesc ca  atrăgătoare. În consecință, deși „bărbații ideali” pot fi priviți ca fiind musculoși și sportivi, totuși bărbații, in general, au o arie de calități mult mai variate ce pot fi acceptate și privite ca atractive.

                De-a lungul ultimilor ani insa, cercetătorii au evidentiat o  asociere intre promovarea  insistenta a  hainelor de mari dimensiuni (haine tip XXL) si o consecință negativă involuntara care poate împiedica sau diminua demersurile de scadere ponderala. Încercările de a reduce stigmatul social asociat obezitatii pot duce la un efect prin care un număr tot mai mare de persoane își vor  subestima greutatea și in consecinta, vor submina eforturile de combatere a obezității. Rezultatele unor studii publicate în revista Obesity, au arătat că numărul persoanelor supraponderale care își subevalueaza obezitatea si efectele ei, a crescut de-a lungul timpului de la 48,4% la 57,9% la bărbați, și de la 24,5% la 30,6% la femei. În mod similar, în rândul persoanelor obeze, proporția bărbaților care isi percepeau greutatea mai optimist decat o spun calculele în 2015, a fost aproape dublă față de cea din 1997 (12% față de 6,6%).
„Pentru a realiza programe eficiente de intervenție în domeniul sănătății publice, este, prin urmare, vital să se acorde prioritate inegalităților în ceea ce privește excesul de greutate și riscurile legate de obezitate”, a spus co-autorul Raya Muttarak, de la Universitatea din East Anglia (UEA) din Norwich, Anglia. „Identificarea celor predispuși să își perceapă greșit greutatea poate ajuta la elaborarea strategiilor de prevenire a obezității care vizează nevoile specifice ale diferitelor grupuri”, a adăugat Muttarak.
                 Pentru studiu, cercetătorii au analizat date despre aproape 23.460 de persoane supraponderale sau obeze, dea lungul a 5 ani— 1997, 1998, 2002, 2014 și 2015. Cercetătorii au descoperit, de asemenea, că bărbații și persoanele cu niveluri mai scăzute de educație și venituri au mai multe șanse să-și subestimeze obezitatea și, în consecință, mai puțin probabil să încerce să slăbească.
Proporția de subestimare a gradului lor de obezitate a fost mai mare în rândul persoanelor supraponderale în comparație cu cele cu obezitate (40,8 la sută față de 8,4 la sută), au spus cercetătorii. Altfel spus cei cu greutate putin crescuta peste limita nu o constietizeaza mai deloc comparative cu cei care, fiind trecuti deja matematic in randul obezilor, au sanse mai mici sa nu-siu perceapa propria stare. În mod corespunzător, doar aproximativ jumătate dintre persoanele supraponderale au încercat să slăbească, comparativ cu mai mult de două treimi dintre persoanele cu obezitate.
               Un studiu australian a constatat că inclusiv fetele de până la opt ani suferă de o imagine corporală deteriorata. De curand, în cadrul acestui război necruțător împotriva pozitivității corpului, o revistă pentru femei este acuzată de promovare a obezitatii după ce a prezintat pe copertă un model feminin cu grad inalt de obezitate.
                 Numărul respectiv al revistei Cosmopolitan are pe coperta pe modelul american Tess Holliday, ce prezinta dimensiuni ale hainelor de 26(sistemul britanic), adica 52 in varianta europeana.

 

Textul de pe prima pagina: „[…] Tess Holliday le ureaza celor ce n-o plac s-o pupe’n fund”.

De când a apărut pe rafturi, atat revista cat și modelul însăși au fost atât lăudate, cât și condamnate: lăudate pentru declarația publică de acceptare a faptului că femeile vin în toate formele și mărimile. In acelasi timp o mulțime de oameni de pe social media și-au exprimat îngrijorarea că revista Cosmopolitan promovează un stil de viață nesănătos. Prezentatorul TV britanic Piers Morgan  a apelat imediat la rețelele de socializare pentru a-și exprima indignarea. „În timp ce Marea Britanie se luptă cu o criză de obezitate din ce în ce mai agravată, aceasta este noua copertă a Cosmopolitan.

In fapt ceea ce se doreste de cativa ani incoace este ca stigma sociala sa dispara in raport cu personale obeze, de altfel extrem de laudabila ca demers.  Atitudinea se camufleaza in diverse sintagme cum ar fi “sa privim pozitiv orice corp”, “se ne simtim bine in corpul nostru”, etc. Ma intreb insa daca promovarea unor personae cu probleme de greutate nu este la fel de daunatoare precum istoica imagine a persoanele, femei mai ales, exterem de slabe ce au facut cariera ca modele in ultimii 40 de ani.

Desigur ca trebuie sa incetam sa mai judecam oamenii dupa cum arata sau felul in care isi managerizeaza mesele si/ sau alimentatia insa eu unul, personal nu cred ca a promova obezitatea si autoacceptarea  unor problem evidente ce nu tin neaprata de esthetic si de sanatate in sine, poate contrabalansa 40 ani de promovare a modelului skinny. Nu cred ca “cui pe cui se scoate” in aceasta problema. Ideal este sa promovam normalitatea atat medicala cat si de judecata sociala. Promovarea vreunei extreme nu va fi de ajutor si dupa cum arata si reactiile la coperta mentionata mai sus, poate face mai mult rau.

 



E suficient sa te plimbi pe strada, mai ales într-o tara occidentala ca sa-ti pui o întrebare simpla: ce s-a întâmplat in ultima 100 de ani incat  1 din 5 adulți au o problema cu greutatea. Daca partenerul de plimbare iti va aminti ca din 1980 prevalenta obezității s-a dublat, cu siguranță vei încetini ritmul, poate te vei oprii in loc si-ti vei pune întrebarea fireasca: unde greșim?
In aproximativ 99% din existenta temporala e omenirii, modelul de alimentație a fost bazat pe modelul cules-vânătoare. Agricultura moderna dar mai ales metodele moderne de producție a hranei au reușit un lucru straniu: sa depășească necesarul de aport caloric cu mult, intr-un interval extrem de scurt. Dintr-o data, indivizii, mai ales daca sunt femei si locuiesc in cultura occidentală nu știu a face fata unei porniri primare dar care devine brusc inversul scopului urmarit. In loc a asigura perpetuarea individului, alimentația (in exces intrinsec, nu aparent) duce repede la scăderea speranței de viată prin cel puțin 2 mecanisme: infertilitate si adaos de boli asociate cu efect direct pe supraviețuire. In fond, in ziua de azi ai de ales intre a-ti găsi sfârșitul printr-o boala cardiovasculara sau printr-o neoplazie(cancer). Ambele aceste condiții ce sunt majoritar responsabile de dispariția fizica a indivizilor, sunt in directa relație cu obezitatea, cu un accent pe suferințele cardiovasculare. 
Este oare obezitatea, mai ales in formele ei accentuate, superioare gradului 2 de indice de masa corporala,  un mecanism de feed-back natural in păstrarea unui echilibru in popularea unei planete aflate la îndemâna speciei predominante? Este oare obezitatea, care după unele studii pare sa fi fost un răspuns adaptativ la perioadele de foamete constante, un răspuns genetic inteligent la deviațiile de logica a producției alimentare? Aceasta logica a producției alimentare a decis prin raționamente economice si de sănătate publica un aport bogat de grăsimi si zahar in majoritatea alimentelor semipreparate. Studii ulterioare au dus la necesitatea ajustării nutriționale. Producătorii din industria alimentara, conform unor anchete din 2016, au influențat cercetătorii sa facă responsabila grăsimea din alimente, pentru creșterea epidemiologica a obezității. Astfel, in acest moment, zaharului i-a venit rândul la preluarea responsabilității de continuarea de evoluție a sindroamelor metabolice. Sigur ca aceasta mențiune privește detalii fine, care însă nu pot da o imagine generala a tendințelor metabolice actuale. 
O discuție legendara despre cum tehnologia va ajunge sa controleze viețile si alegerile umane are însă un iz science-fiction romantic, daca rememoram filmele ce au făcut istorie in copilăria noastră. Dar ce este oare aceasta deraiere a uzanțelor alimentare actuale, daca nu o proasta managerizare a tehnologiei alimentare daca nu chiar o influenta de genul menționat mai sus. Daca ne imaginam industria alimentara ca o mare mașinărie inteligentă îmbinată cu tendințele consumeriste populaționale, avem o imagine destul de fidela a conceptului mașină-om, menționat frecvent dar  nerealist in literatura de specialitate.
Destul de frecvent pacienții veniți la consultații  menționează cu mândrie dorința si plăcerea nedisimulata pentru sucul de fructe mai ales in varianta lui purista: proaspăt stors. Cum sa explic in 5 minute unui public tipic pentru o cultura in plin avânt alimentar occidental ca un pahar de suc de fructe conține zaharul din 4-5 fructe, cantitate de fructe ce arareori poate fi consumata de 3-4 ori pe zi de un individ normal. Cum sa faci asta si sa reușești sa convingi ca nici măcar natura teoretic mereu binefăcătoare nu este ce pare a fi trecuta prin filtrul greșit de cultura si tehnologie.

Mihai Ionescu,

August 2020



Scopul articolului este a descrie forme prin care informațiile medicale vehiculate fără cunoștințe de specialitate, cu dar mai ales fără rea intenție in mediul online devin adversari ai sănătății, ai bunei informări medicale si in cele din urma, al alegerii celei mai bune soluții terapeutice. Utilizatorii mediului online ce nu profesează in domeniul medical sau chiar si medicii uneori, compromit atât credibilitatea profesiei in sine cat si multe din beneficiile medicale reale. Nici mediul si nici utilizatorii nu sunt in sine vinovați ci mai degrabă circumstanțele noi, asocierile sociale impresionante prin dimensiuni, viteza de disipare a informației, inerția acesteia, remanenta misterioasa a unor informații ce prind viată si cresc ca popularitate prin mijloace greu de bănuit.
Mai intai cred ca e util sa stabilesc circumstanțele ce au dus la apariția si diseminarea dezinformărilor. Comunicarea, credibilitatea si mecanismele acesteia, specificul profesiei medicale si felul in care este comunicata ea,  in acest context, sunt subiecte ce vor desena cadrul temei. Voi încerca sa descriu pe rând tipurile de comunicare online ce duc la dezinformare si mecanismele intime ale fiecăreia in parte. Concluziile si poate câteva recomandări in evitarea acestor capcane vor încheia lucrarea.

De ce am ajuns aici? 

            Doua cred ca sunt cauzele: rata crescânda de pierdere a credibilității profesiei medicale si specificul comunicării online. 
Neîncrederea in profesie este parte a fenomenului general de decredibilizare a profesioniștilor in general. Apelul la profesioniști ca surse certificate nu pare sa mai fie valabil ci dimpotrivă, oamenii par sa respingă competenta. Parțial asta se întâmplă prin omniprezenta internetului, natura dezordonata a discuțiilor din social-media si acea obișnuința a ciclului de 24 ore ca parte algoritmului de știri. Lumea vrea tot timpul ceva nou, ceva pregnant ca perceptie si crede magic in conceptul de „progres”. Oamenii nu au avut niciodată mai mare acces la cunoaștere dar totuși fără a reuși sa extragă substanța. Apare un paradox întâlnit cotidian: nu doar ca tot mai mulți indivizi par sa fie analfabeți funcționali dar, sau poate tocmai de asta, resping probe faptice fundamentale si refuza sa utilizeze argumente in cadrul unei discuții.
Lărgirea cercului de dezbatere a însemnat mai multe informații dar si mai multa fricțiune sociala. Educația universala, emanciparea femeilor, recunoașterea dreptului minorităților, creșterea clasei de mijloc si a mobilității sociale au adus in contact direct o minoritate de experți cu majoritatea cetățenilor. Internetul nu constituie unica explicație a „sfârșitului competentei”, așa cum o descrie Tom Nichols, dar este una din cauzele ei principale. In tot acest timp, mediul online, deși un formidabil depozitar de informații, este si sursa unei epidemii a dezinformării.
            
Credibilitatea cuprinde componente obiective și subiective ale sursei sau ale mesajului. Credibilitatea are două componente cheie: încrederea și experiența, iar acestea la rândul lor, au atât componente obiective cât și subiective.
Încrederea se bazează mai mult pe factori subiectivi  dar poate include si măsurători obiective, cum ar fi o notorietate a încrederii stabilite social. New England Journal of Medicine ne arata un studiu in care 94% dintre medicii americani au o forma de colaborare materiala cu companiile farmaceutice. Astfel de dovezi alarmante sunt premise ce creează neîncredere tot mai mare în cadrele medicale.
O alta premisa a  neîncrederii este felul in care presa alege sa comunice pana si cele mai banale incidente medicale, inerente oricărui sistem medical, la modul cel mai spectaculos si insinuant. A alege senzaționalul, panica si o atmosfera acuzatoare fără a verifica in niciun fel tipul de incident si mecanismele lui, reprezintă in opinia mea, un act de mare iresponsabilitate sociala pe care-l poate face presa, de orice fel. Stabilirea unei stări de neîncredere cronica in medici, in consecința si in sistemul medical, va duce in mod sigur la instalarea unuia dintre cele mai periculoase fenomene de neîncredere sociala cu efecte din cele pe care le voi aborda mai jos.
În ciuda studiilor efectuate cu scopul de a creste  credibilitatea medicilor, constatările sunt neconcludente. Exista  un consens conform căruia o  transparenta sporită a relației dintre medici și companiile farmaceutice este primul punct cu care sa înceapă recredibilizarea cadrelor medicale, spun studiile din USA. Un sondaj Wellcome Trust a constatat recent că 73% din oamenii din întreaga lume ar încredere într-un medic sau o asistentă medicală. În Regatul Unit al Marii Britanii, această cifră se ridică la peste 90%. Potrivit studiului, vârsta și sexul unei persoane nu au niciun impact asupra nivelului de încredere in sistemul medical. Utilizarea recentă a internetului nu are niciun efect diferențiator,  toate acestea însă in  UK. Andrew Dugan, de la Gallup, compania de analiză care a realizat sondajul menționat, a declarat ca  „Oamenii care au absolvit doar învățământ primar sunt cei mai susceptibili comparativ cu absolvenții de studii universitare, să nu aibă încredere in cadrele medicale”. Educația este singurul factor măsurat ce afectează nivelul de încredere in cadrele medicale. Această tendință a fost vizibilă chiar și după luarea în considerare a nivelului de dezvoltare a unei tari. Mai mult de un sfert din persoanele chestionate la nivel global au spus că ar avea  mai mare încredere în altcineva comparativ cu un medic sau asistentă medicală. Cea mai comună alternativă a fost familia și prietenii. În 10 țări, șase dintre ele din Africa, cel puțin una din 10 persoane au mai mare încredere în „vindecătorii tradiționali” atunci când necesita un sfat medical. În Niger una din cinci persoane a declarat că ar avea mai mare încredere într-un lider religios.
Medicii și asistentele încearcă frecvent să-si descurajeze pacienții  să apeleze la internet pentru răspunsuri. Totuși, pacienții vor continua sa caute pe Google boli si tratamente, deoarece internetul nu necesită  programare, nu ii judecă, nu costa bani și de cele mai multe ori oferă informații care par simple de înțeles.
Experiența cadrelor medicale poate fi percepută subiectiv, similar cu încrederea, dar include măcar, caracteristici relativ obiective ale sursei(de exemplu acreditări, certificări sau competente) sau mesajului. Este bine-cunoscut fenomenul aderentei la un medic ce prezinta titluri academice sau funcții executive in cadrul instituțiilor in care activează.
Componentele secundare ale credibilității includ atât carisma cat și atractivitatea fizică ale sursei. Experiența ultimilor ani in Romania ne arata ca si prezenta constanta la televiziune sau in general in mediile „tradiționale” de expunere sunt criterii foarte bune de credibilitate. Avem de-a face cu un paradox. Deși lipsa încrederii in medici a dus la dezvoltarea unor surse alternative de creare de conținut in mediul online, ceea ce face ca o sursă(un medic) sa fie credibil este tocmai prezenta acestui pe mediile alternative mediului digital, adică TV si print., nu mediul online. Asta ne poate indica o mai mica credibilitate a mediului online in genere, când e vorba de informațiilor vehiculate deși tocmai acesta, este atât cauza cat si efectul in jocul complicat al credibilității.
Jürgen  Habermas în teoria sa „communicative action” a dezvoltat patru elemente responsabile de conceptul de credibilitate: adevărul, sinceritatea, adecvarea și înțelegerea. Într-un studiu diferit  cercetătorii au validat empiric elementele de mai sus dar  au obținut un model in doua etape în care în primul rând, trebuie obținuta înțelegerea. Doar din acel moment celelalte trei elemente responsabile pot  face  diferența și duce la credibilitate în sensul „habermasian.”. Iată de aici si suspiciunea rezonabila, ca un alt motiv de lipsa de încredere in medici ar putea fi felul criptic si lipsit de limbaj profan prin care ei aleg sa comunice publicului, pacienților, informațiile medicale.

Premisele dezinformării

            Ce motivează o persoană sau o organizație sa difuzeze informații medicale mai mult sau mai puțin exacte? Motivațiile sunt multifactoriale și pot fi influențate atat de prejudecăți individuale sau organizaționale cat și de interese diverse. O platforma de știri online poate fi motivată de necesitatea de a avea cititori, prin urmare venituri, folosind titluri senzaționale dar  inexacte cu privire la, spre exemplu,  noi tratamente medicale. Un factor suplimentar care contribuie este faptul că persoanele fizice pot fi motivate să facă schimb de informații pe care le percep ca fiind atât corecte cât si semnificative  social. De exemplu, dezinformarea din jurul protocolului de auto resuscitare prin tuse forțată(cough CPR) ce se perpetuează de aproape 20 de ani, in cea mai mare parte prin  social media. Persoanele care distribuie articole ce promovează „cough CPR”, fac  acest lucru cu bune intenții din cauza percepției că sfatul medical oferit este benefic. Astfel apare o idee importanta in sensul ca  validitatea percepută a informațiilor distribuite/ primite online este legată de nivelul de încredere pe care cititorul îl are în sursă, așa cum afirmam mai sus. Este dovedit ca informațiile distribuite de prieteni și familie sunt mai probabil a fi percepute ca fiind corecte de către o persoană, fata de un articol scris de o organizație independentă, profesionista.

Responsabilitatea.

            Istoric responsabilitatea de a modera difuzarea de informații medicale aparținea medicilor. Cu toate acestea, diseminarea actuala depășește cadrul prezentărilor la conferințe sau a publicațiilor din revistele de specialitate. Publicul  joacă un rol-cheie prin accesul deschis la mediul de informare de mare popularitate si mai ales de mare viteza  de răspândire. Această etapă de diseminare, de data asta eminamente publica, este nereglementată, nefiltrată și prin urmare, supusă unui risc ridicat de inexactitate. Nu vom întâlni niciodată o rată de respingere de 90% după evaluarea publica(comparativ cu peer-review-ul academic) pentru comentariile postate pe platformele de social media, cum ar fi Twitter, Facebook sau Instagram. Comentariile sunt disponibile instantaneu, fără restricții și sunt accesibile tuturor pe termen nelimitat. Într-un fel, comentariile de pe platformele de social media sunt ca un fel de recenzie pseudo-peer review, comentarii nefiltrate și afirmații sau critici nefondate adesea făcute de ne-experți. Oricine poate comenta  o postare social media, fără a-si dezvălui calitățile profesionale Prin urmare, platformele de social media acționează ca un forum public cu acces liber, utilizatorii având acces instantaneu la informații crude, fără niciun mecanism de  moderare. Acest lucru poate duce la supraîncărcarea cu informații din surse de calitate variabilă, motoarele de căutare pe internet cum ar fi Google, facilitând diseminarea. Volumul mare de informații medicale distribuite pe rețelele de socializare face din ce în ce mai dificil pentru „profani” să distingă realitatea de știrile false.

Instrumentele dezinformării(forme de contra-cunoaștere).

             Mediul online presupune multiple forme de comunicare din care unele mai susceptibile a crea dezinformare decât altele, dar toate capabile de acest fenomen. 

A. Comunicarea prin text: Site-urile web. În ciuda deceniilor de cercetare și discuții privind credibilitatea, nicio teorie nu a elucidat în mod adecvat problema modului în care oamenii evaluează credibilitatea. In 2002 B.J. Fogg, Ph.D. la Stanford University a propus o teorie numită ” Prominence-Interpretation Theory „. Intenția lui era sa dezvolte o teorie care sa facă lumină cu privire la modul în care oamenii evaluează credibilitatea site-uri Web, dar aplicarea acestei teorii merge dincolo de site-uri Web, extinderea la o gamă largă de evaluări de credibilitate. „Prominence-Interpretation Theory” afirmă că atunci când oamenii evaluează credibilitatea  se întâmplă două lucruri: o persoană observă ceva (Proeminență) și apoi face judecați cu privire la aceasta (Interpretare). Dacă una din aceste 2 etape nu are loc, atunci nu va exista o evaluare a credibilității. Procesul de observație a  elementelor proeminente și de interpretare se va întâmpla, de obicei  repetitiv când o persoană evaluează un website, până când persoana ajunge la obținerea unui nivel de încredere sau când  va atinge o forma de constrângere, cum ar fi epuizarea timpului alocat acelei acțiuni.

Proeminența X Interpretare = Impact credibilitatea

            Site-urile web, nu sunt un mijloc special sau specific de dezinformare medicala ci doar o cale generala in acest sens. Ele vehiculează informații, propun terapii si fac asta in general sub impulsul popularității postărilor sau presiunii financiar-comerciale. Nu exista nicio forma de organizare si filtrare a site-rilor sau vreo restricție de postare. Cititorul nu va avea nici timpul si nici vreun criteriu de a alege conținut valabil fata de unul îndoielnic. Câteva din miturile cele mai întâlnite care „fac cariera” in conștiința populara si adevărul din spatele lor:

  1. Sarea de Himalaya nu este superioară nutrițional sării comune de masa
  2. Lectinele nu sunt dăunătoare
  3. Pro bioticele nu ameliorează sistemul imunitar
  4. Zaharul natural de noua apariție(siropul de agave sau zaharul de cocos) nu este in niciun fel superior zaharului clasic de trestie.
  5. Antiperspirantele nu pot cauza cancer de sân
  6. Alcalinizarea organismul nu este posibila si nici utila prin apa alcalina sau orice alta metoda
  7. Nu poți si nici nu ai nevoie sa te detoxifici prin sucuri naturale sau orice alte metode
  8. Pasta de dinți cu cărbune nu-ti întărește dinții
  9. Glutenul este absolut in regula pentru majoritatea oamenilor

Exemple de genul asta numeroase. Ele apar continuu si au o viața aparte ca nivel de răspândire si aderenta la populație. Multe din ele sunt desființate in mod repetat de specialiști prin studii dar nu întotdeauna acest lucru are o influenta reala in dinamica lor.
Un studiu din 2017 a descoperit că atunci când pacienții bolnavi de cancer apelează la terapii alternative, cum ar fi dietele, plantele „miraculoase” sau suplimente alternative în locul terapiilor convenționale au de 2,5 ori mai multe șanse să moară. Exista câteva elemente ce fac ca o îndrumare de dieta sau tratament alternativ sa semnaleze ca făcând parte din tehnica clasica a dezinformărilor:

  1. Recomandări care promit o rezolvare rapidă.
  2. Recomanda sau interzic un produs unic
  3. Suna prea bine pentru a fi adevărate.
  4. Trag concluzii simpliste rezultate din studii complexe
  5. Emit recomandări bazate pe un singur studiu.
  6. Fac declarații dramatice care sunt respinse de organizații științifice de renume.
  7. Produc liste cu alimente „bune” și „rele”.
  8. Afirma că cercetarea este „în curs de desfășurare”, ceea ce indică faptul că de fapt nu există nicio cercetare curentă.
  9. Emit mărturii non-științifice care susțin produsul, adesea recomandate de  celebrități sau clienți extrem de mulțumiți.

B. Conținutul videoVlogurile, dar mai ales siturile de conținut video continua sa fie surse populare de informare medicala. Industria medicala si mai alea cea farmaceutica sunt domenii ofertante pentru subiecte ce pot deveni extrem de populare si care pot fi exploatate de bloggeri , vloggeri sau platforme de continut video. 
O ancheta a BBC a evidențiat ca algoritmul YouTube promovează terapii alternative false împotriva cancerului într-o serie de limbi, si mai mult, alături de aceste materiale video ruleaza reclame pentru mărci și universități importante. Căutând pe YouTube în 10 limbi, BBC a găsit mai mult de 80 de videoclipuri ce conțin dezinformări medicale, în principal tratamente false anti cancer. Zece dintre videoclipurile găsite aveau mai mult de un milion de vizualizări. 
„Vindecările magice” implicau adesea consumul de substanțe diverse, cum ar fi turmeric sau praf de copt. Dietele cu sucuri naturale sau postul negru erau de asemenea teme comune. Unii dintre cei care postau, îndrumau  spre consumul de  lapte de măgar sau apă clocotită. Niciuna dintre așa-numitele tratamente alternative  nu erau dovedite științific.
Înainte de aceste videoclipuri înșelătoare rulau reclame pentru mărci cunoscute, cum ar fi Samsung, Heinz și Clinique.. Sistemul de publicitate YouTube permite ca atât compania deținută de Google, cât și producătorii de videoclipuri sa câștige bani din videoclipurile înșelătoare. În ianuarie, 2019  YouTube a anunțat că va lucra la limitarea publicării si distribuirii de conținut video cu recomandări neclare, înșelătoare sau evident false. Compania a spus însă că schimbarea va afecta inițial doar căutările in limba  engleza.
In aceeasi idee, in februarie 2019 o căutare pe YouTube pentru cuvantul „imunizare” într-o sesiune neconectată la vreun cont de YouTube a produs inițial un rezultat favorabil vaccinării dar apoi, următorul videoclip era unul ce sfătuia mamele sa cerceteze atent vaccinurile, sa afle de ororile acestora si apoi sa ia in calcul imunizarea.
Conținutul video este probabil sa convingă rapid prin calitățile conținute ale comunicării: atractivitate prin dinamica si culori, umanitatea crescuta a comunicarii(sursa, deși filmata, convinge prin video mai ușor decât ar face-o un text. Este de observat popularitatea crescânda a influencerilor de tip video ce pot crea conținut extrem de influent la comanda comerciala, de obicei.

C. Grupurile închise din social mediaSocial-media sta la baza existentei unor grupuri de suport/discuții, ce funcționează pe principiul „echo-chambers”/ „camere de rezonanta” în care ideile nu sunt contestate sau puse la îndoiala iar utilizatorii rețelelor de socializare își confirma credințele si prejudecățile prin oglindirea in părerile celorlalți participanți la discuții.Principalul beneficiu al comunităților medicale online este schimbul de informații medicale  iar cei mai mulți dintre  membri nu sunt cadre medicale. În cele mai multe cazuri, oamenii nu pot emite judecați reale despre informațiile vehiculate, mai ales ca informațiile sunt preluate din surse inexacte, neverificate. De aici încolo pornește un lanț al pierderii de substanța reala din informații care coroborata cu interpretarea eronata si transferul succesiv al informațiilor „din gura’n gura” duc la eșuarea misiunii inițiale.  Un studiu din 2016 care a analizat interacțiunile a 376 de milioane de utilizatori Facebook cu peste 900 de știri a constatat că oamenii tind să caute informații care să se alinieze cu opiniile lor.
 Comunitățile sociale online se fragmentează si regrupează  atunci când indivizi cu gândire similară se coagulează iar aceștia vor fi  vor fi expuși unor  argumente într-o direcție specifică. În anumite platforme online, cum ar fi Twitter vom regăsi  „camere de rezonanta” calate pe subiecte politice. Comunitățile din celelalte rețelele de socializare sunt mai degrabă profilate pe circulația zvonurilor, deoarece oamenii au încredere în informațiile furnizate de propriul grup social, mai mult decât cred in mass-media. Discuțiile din social-media și mai ales calitatea informațiilor suferă atunci când membrii lor au o bază restrânsa de informare si nu ajung sa aibă contrapondere din afara grupului din care fac parte. Se ajunge astfel la un mecanism de feed-back pozitiv ce accelerează si/sau accentueaza direcția unei informații.  Astfel grupurile de suport pot acționa facil  fi în detrimentul bunei informări personale.
Mecanismul intim al grupurilor se bazează componenta afectiva a procesului de „încredere”. Exista 2 aspecte ale încrederii: cea raționala si cea afectiva. Relațiile clădite intre membri unui grup de suport sunt afective. Ei rezonează împreună la același tip de suferința. Experiența comuna este baza legăturilor viitoare si a dinamicii informațiilor ce vor fi schimbate. Relevanta reala a informațiilor tinde sa nu mai conteze atâta timp cat este dublata de încrederea afectiva. Inutila este apariția unei surse cu autoritate profesionala care sa contrazică afirmațiile unui membru(de obicei fost pacient). Afirmațiile acestuia nu vor găsi niciodată aderenta la fel buna la membri grupului caci apartenenta la experiența suferinței sau a cauzei este cea care legitimează validitatea informației, nu substanța ei științifică.
Apoi, informațiile medicale sunt supuse unor multiple judecați in raport cu specificul fiecărui caz in parte. Medicul știe sa pondereze aceste influente. Pacienții, pe de alta parte, vor aplica judecați inflexibile si in consecință vor trage concluzii greșite. Un exemplu bun este cel al grupurilor de suport din chirurgia metabolica. Pacienții tind sa se compare mereu intre ei, atât la experiența postoperatorie imediata, lucru de tine atât de prestația echipei medicale  dar mai ales al percepției subiective. O alta capcana este raportarea continua la viteza si amploarea  scăderii ponderale . Pacienții vor dezvolta complexe nefondate in raport cu evoluția personala si de asemenea o forma de concurenta periculoasa ce-i va tine captivi unor forme de anxietate permanentă.

Ce e de facut?

            Experții sunt împărțiți în mod egal cu privire la intrebarea dacă deceniul următor va vedea o reducere a narațiunilor false in mediul online. Cei care prognozează îmbunătățirea își pun speranțele în ameliorarile tehnologice. Alții cred că partea întunecată a naturii umane este mai mult ajutată de tehnologie decât inhibata.
Se pune întrebarea, atunci: Ce se va întâmpla cu mediul online în deceniul următor? 
Ascensiunea „fake news” și proliferarea narațiunilor false răspândite de oameni și altgoritmi online sunt provocatoare. Cei care încearcă să oprească răspândirea de informații false trebuie sa proiecteze sisteme tehnice și umane, care pot elimina sau minimiza modul în care mediul online permite răspândirea minciunilor și a dezinformărilor.
Tendința actuala este ca  sarcina responsabilității acestor probleme sa aparțină celor implicați în răspândirea informațiilor prin intermediul rețelelor de socializare. Cu toate acestea, nu este clar exact modul în care furnizorii de conținut media ar trebui să combată răspândirea dezinformării medicale. Este necesara o abordare multinodală, care să utilizeze o gamă largă de intervenții. Intervențiile bazate pe o formă de verificare a postărilor populare de pe rețelele de socializare poate fi o cale promițătoare. De exemplu, se pare ca Twitter ar putea atribui un statut de conținut revizuit celor care au fost revizuite de către un expert verificat într-un domeniu relevant (de exemplu, un profesor de imunologie în cazul unui Tweet cu privire la vaccinare). Expertul ar fi însărcinat cu revizuirea conținutului și ar supune informațiile  unui proces de verificare, care să conducă la producerea unui răspuns corect.
Revistele medicale profesionale ar trebui sa se angajeze mai mult in relația cu social-media; ar trebui poate crearea de conținut autorizat si publicat oficial, ocazie cu care ar oferi o alternativa sigura celor interesați sa afle informații din diverse domenii medicale.
Comunicarea pur tehnica nu este suficienta. Pentru a avea vreo șansa sa câștige acest război informațional comunitatea științifica medicala trebui e sa știe mai întâi sa comunice informațiile aride într-o forma ce poate fi înțeleasă si adoptată de publicul larg. Una din aceste forme este exemplificarea prin cazuri concrete – Personificarea in sensul unor povesti ce trebuie spuse celor interesați. 
Anul trecut Facebook anunța  o serie de actualizări care sunt concepute a reduce conținutului dăunător de pe platforma sa. Una dintre cele mai notabile schimbări este reprezentată de dinamica grupurilor: cele care „răspândesc în mod repetat dezinformări” vor fi  distribuite către mai puține persoane în News Feed. Aceasta este o schimbare importantă, deoarece frecvent  au fost folosite grupuri care au făcut propagandă și produs dezinformare în jurul alegerilor americane din 2016. De asemenea Facebook afirma ca va schimba felul in care depinde promovării de popularitatea postărilor. Va avea loc mai degrabă un tip de relaționare similara cu felul în care Google tinde să clasifice rezultatele căutării: dacă un site web este conectat frecvent cu alte site-uri, sistemul începe să înțeleagă că este o sursă de încredere. Acest lucru va ajuta Facebook să spună dacă o sursa este relevanta in sine sau prin raportare la alți creatori de conținut.
Revenind la premisa esențială a susceptibilității la dezinformare, lipsa de unei educații superioare, probabil ca răspunsul devine simplu: educația publicului larg in spiritul unei priviri criticii asupra oricărei forme de conținut. Alături de asta, o mai mare implicare a profesioniștilor in mediile „netradiționale”(online) si comunicarea in forma accesibila, care sa diminueze distanta intre forma academica a substanței medicale si aplicarea umana a soluției de tratament. Pe scurt, educație si  implicare spre o mai buna comunicare.

Mihai Ionescu, Iulie 2020

BIBLIOGRAFIE

1. The Credibility of CSR Reports in Europe. Evidence from a Quantitative Content Analysis in 11 Countries. February 2016 Journal of Cleaner Production 122 DOI: 10.1016/j.jclepro.2016.02.060
2. Use of Alternative Medicine for Cancer and Its Impact on Survival Skyler B Johnson,  Henry S Park,  Cary P Gross,  James B YuJNCI: Journal of the National Cancer Institute, Volume 110, Issue 1, January 2018, Pages 121–124, https://doi.org/10.1093/jnci/djx145
3. Hall, M. A., Camacho, F., Dugan, E., & Balkrishnan, R. (2002 Measuring Patients Trust in Their Primary Care Providers 37 (5), 1419-1439. doi:10.1111/1475-6773.01070 doi:10.1111/1475-6773.01070
4. Fallout from the Pharma Scandals: The Loss of Doctors’ Credibility? LAWRENCE DILLER First published: 27 March 2012     https://doi.org/10.1353/hcr.2005.0058
5. A National Survey of Physician–Industry Relationships List of authors. Eric G. Campbell, Ph.D., Russell L. Gruen, M.D., Ph.D., James                   Mountford, M.D., Lawrence G. Miller, M.D., et al. April 26, 2007 N Engl J Med 2007; 356:1742-1750 DOI: 10.1056/NEJMsa064508
6. Patients can’t trust doctors’ advice if we hide our financial connections with drug companies BMJ 2014; 348 doi: https://doi.org/10.1136/bmj.g167 (Published 15 January              2014)Cite this as: BMJ 2014;348:g167
7. A National Survey of Physician–Industry Relationships Eric G. Campbell, Ph.D., Russell L. Gruen, M.D., Ph.D., James Mountford, M.D., Lawrence G. Miller, M.D., Paul D. Cleary, Ph.D., and David Blumenthal, M.D., M.P.P.
8. Addressing Health-Related Misinformațion on Social Media Wen-Ying Sylvia Chou, PhD, MPH1; April Oh, PhD1; William M. P. Klein, PhD2 Author Affiliations JAMA. 2018;320(23):2417-2418. doi:10.1001/jama.2018.16865
9. Neal, Lisa; Lindgaard, Gitte; Oakley, Kate; Hansen, Derek; Kogan, Sandra; Leimeister, Jan Marco; Selker, Ted (2006). „Online health communities”. CHI ’06 Extended Abstracts on Human Factors in Compuțing Systems – CHI EA ’06. Montréal, Québec, Canada: ACM Press: 444. doi:10.1145/1125451.1125549. ISBN 978-1-59593-298-3.
10. Huh, Jina; McDonald, David W.; Hartzler, Andrea; Pratt, Wanda (2013-11-16). „Patient Moderator Interaction in Online Health Communities”. AMIA Annual Symposium Proceedings. 2013: 627–636. ISSN 1942-597X. PMC 3900205. PMID 24551364 Nutrition Misinformațion: How to Identify Fraud and Misleading Claims Fact Sheet No. 9.350 by L. Bellows and R. Moore* , Food and Nutrition Series|Health
11. Fake Cures: User-centric Modeling of Health Misinformațion in Social Media AMIRA GHENAI, University of Waterloo, Canada YELENA MEJOVA, ISI Foundation, Italy
12. Amira Ghenai and Yelena Mejova, 2018, Fake Cures: User-centric Modeling of Health Misinformation in Social Media 
13. Roger Collier, 2019, Containing health myths in the age of viral misinformation
14. Leticia Bode and Emily K. Vraga, 2017, See Something, Say Something: Correction of Global Health Misinformation on Social Media Emily K. Vraga and Leticia Bode, 2017, Using Expert Sources to Correct Health Misinformation in Social Media
15. Brittany Seymour et al., 2015, When Advocacy Obscures Accuracy Online: Digital Pandemics of Public Health Misinformation Through an Antifluoride Case Study
16. Wen-Ying Sylvia Chou, 2018, Addressing Health-Related Misinformation on Social Media
17. Heidi Larson, 2018, The biggest pandemic risk? Viral misinformation
18. Elizabeth A. Gage-Bouchard et al., 2018, Is Cancer Information Exchanged on Social Media Scientifically Accurate?
19. Alexander Kinsola et al, 2017, Creating a Labeled Dataset for Medical Misinformation in Health Forums
20. Fabian Sudau et al., 2014, Sources of Information and Behavioral Patterns in Online Health Forums: Observational Study
21. Emily Sullivan, 2019, Beyond Testimony: When Online Information Sharing is not Testifying
22. Social Epistemology Review and Reply Collective, Special Issue 5: “Trust in a Social and Digital World,”  editori Mark Alfano and Colin Klein, 2019

©Mihai Ionescu. Toate drepturile sunt rezervate. Orice preluare sau reproducere fără acordul autorului va fi sancționată conform legii.



hernia hiatala – alunecarea stomacului din abdomen in torace

O hernie apare atunci când o parte a unui organ intern printr-un defect într-o zonă în care nu ar trebui sa existe. O hernie este numita hiatală pentru ca  hiatusul reprezinta  o deschidere în diafragm,  între torace si abdomen. În mod normal, esofagul (tubul care transportă alimentele la stomac) trece prin această deschidere. Într-o hernie hiatală, o parte a stomacului urca in torace. 

Tipuri de hernii hiatale:

De Alunecare – alunecarea stomacului din abdomen in torace . Herniile hiatale de alunecare sunt frecvente, în special la fumători, persoanele supraponderale și la femei dupa 50 de ani. Aceste hernii sunt legate de slăbiciunile care apar în mod natural în țesuturile care ancorează în mod normal joncțiunea esogastrica la diafragmă și activități sau condiții care cresc presiunea în interiorul abdomenului. Activități sau afecțiuni precum tuse persistentă, vărsături, încordare în timpul defecatiei și sarcină favorizeaza aparitia herniei hiatale.

Paraesofagiana – joncțiunea esogastrica rămâne la locul său dar o parte de stomac alunecă în torace, prinsa între joncțiunea esogastrica și diafragm. Dintre cele două tipuri de hernii hiatale, hernia paraesofagiană este mai probabil să provoace simptome severe.

Simptome

Herniile hiatale de alunecare pot fi fara simptome sau pot provoca arsuri la stomac care se agravează atunci când vă aplecați înainte, vă încordați sau vă întindeți. Pot exista eructații cronice și, uneori, regurgitatii (fluxul de conținut stomacal în gât).

În unele cazuri, o hernie paraesofagiană poate să alunece în torace și să rămână prinsă (încarcerată) și incapabilă să coboare înapoi în abdomen. Dacă se întâmplă acest lucru, există pericolul ca hernia sa se complice(stranguleze). Printre simptomele unei hernii hiatale strangulate se numără durerea brusca toracică severă și dificultăți de înghițire. Această situație necesită tratament medical imediat.

Ocazional, o hernie hiatală poate provoca anemie din cauza sângerării. Acest lucru poate apărea dacă peretele stomacului sufera in cadrul strangularii cronice.

Diagnostic

Consultatie cu un medic chirurg sau gastroenetrolog 

Radiografie toracică – O radiografie simplă poate prezenta o hernie hiatală mare.

Endoscopie digestiva superioara – Camera flexibila ce vede esofagul si stomacul..

Tranzit esogastric cu bariu – Veti inghiti un fluid care conține bariu, care apare alb pe o radiografie. Opacitatea bariului poate contura poziția herniei în torace sau poate arăta refluxul gastric în esofag.

Manometrie – Acest test măsoară presiunea, pentru a diagnostica mișcări anormale ale mușchilor în interiorul esofagului.

Evolutie

La unii oameni, o hernie hiatală se agravează lent în timp și, în cele din urmă, necesită tratament. Cu toate acestea, la alte persoane, hernia hiatala nu provoacă niciodată simptome, nu se agravează niciodată și nu are niciodată un impact semnificativ asupra sănătății sau a vieții.

Profilaxie

Este dificil să preveniți o hernie hiatală. Cu toate acestea, vă puteți reduce riscul menținând o greutate sănătoasă și nefumând. Pentru a preveni o hernie asociată cu creșterea presiunii abdominale, evitați activitățile care provoacă încordarea abdominala. 

Tratament

Majoritatea persoanelor cu hernii hiatale nu necesită tratament. Când o hernie hiatală este asociată cu simptome de reflux, cum ar fi arsurile la stomac, ar trebui să mănânci mese mai mici, mai frecvente; evitați să mâncați cel puțin două ore înainte de a merge la culcare. Dacă schimbările stilului de viață nu ameliorează simptomele, medicul dumneavoastră vă va sugera antiacide sau antisecretorii gastrice. 

Este posibil să aveți nevoie de o intervenție chirurgicală pentru a repara hernia dacă aveți simptome persistente de reflux sau inflamație a esofagului (esofagită) care nu se vindecă cu medicamente. 



Chirurgia bariatrica are beneficii superioare tratamentului medicamentos in cadrul patologiei cardiovasculare

Chirurgia bariatrică ar putea reduce semnificativ complicațiile macrovasculare pe termen lung, împreună cu o pierdere în greutate mai mare și rezultate mai bune ale glicemiei în rândul pacienților cu obezitate severă și pacienți cu diabet zaharat tip II, în comparație cu pacienții care primesc doar măsuri medicale conservatoare, potrivit unei echipe de cercetare conduse de Universitatea Henan de Medicină Chineză , Zhengzhou, China.
Lucrarea, „Rezultatele pe termen lung ale bolilor macrovasculare și indicatorii metabolici ai chirurgiei bariatrice pentru pacienții cu diabet zaharat de tip 2 cu obezitate severă cu o meta-analiză”, publicată în PLOSOne, a urmărit să furnizeze dovezi cu privire la riscurile bolilor macrovasculare, inclusiv boala coronariană. și boli cerebrovasculare, și separat infarct miocardic (MI) și accident vascular cerebral, și indicatorii metabolici fiziologici și biochimici dupa chirurgia bariatrica, în comparație cu tratamentele nechirurgicale la pacienții cu obezitate severă cu T2DM urmariti mai mult de cinci ani.
Cercetătorii au efectuat o revizuire sistematică a literaturii de studii clinice randomizate (RCT) sau studii de cohortă care au comparat chirurgia bariatrică și terapia medicală convențională pe incidența pe termen lung a evenimentelor macrovasculare și a rezultatelor metabolice la pacienții cu obezitate severă cu T2DM. Patru RCT și șase studii de cohortă au fost implicate în revizuirea finală (tabelul 1).

Studiile:

Trei studii timp de cinci ani (care au implicat 282 de pacienți
Două studii timp de șase ani (care au implicat 32499 pacienți)
Un studiu timp de zece ani (care a implicat 50 de pacienți)
Un studiu timp de 11 ani (care a implicat 158 ​​de pacienți)
Un studiu timp de 14 ani (care a implicat 15951 pacienți)
Un studiu timp de 15 ani (implicând 603 pacienți); și
Un studiu de 20 de ani (care a implicat 607 de pacienți)

Concluziile:

Autorii au descoperit că pacienții de chirurgie bariatrică au avut o incidență mai mică de complicații macrovasculare (RR = 0,43, IC 95% = 0,27 ~ 0,70), evenimente cardiovasculare (CVE) (HR = 0,52, IC% 95 = 0,39 ~ 0,71) și IM ( RR = 0,40, CI 95% = 0,26 ~ 0,61), comparativ cu grupul medical convențional. În plus, chirurgia bariatrică a fost, de asemenea, asociată cu o greutate mai bună și un control glicemic mai bun pe termen lung față de terapiile non-chirurgicale și diferite metode chirurgicale au avut efecte diferite asupra diferiților indicatori metabolici. Avand in vedere lipsa dovezilor cu privire la beneficiile pe termen lung ale chirurgiei bariatrice pentru pacientii cu obezitate severă cu diabet zaharat de tip 2, există o nevoie urgentă de evaluare a acestei probleme, au avertizat autorii. Aceasta meta-analiza a evaluat efectele pe termen lung ale diferitelor tipuri de chirurgie bariatrica pe indicatori prognostici si pentru IM si incidenta accidentului vascular cerebral in T2DM. S-a constatat că diferitele metode chirurgicale au efecte diferite asupra indicatorilor metabolici.

Chirurgia bariatrica are beneficii superioare in cadrul patologiei cardiovasculare.

https://bariatricnews.net/?q=news/113736/surgery-significantly-reduces-long-term-macrovascular-complications




Disclaimer


Rezultatele pierderii în greutate pot varia în mod individual pe baza unor variabile ce tin de varsta, sex, obiceiuri de viata si alimentare, nivelul de exercitiu fizic zilnic.




Date contact

Adresa
Spitalul Medicover – Str. Pechea nr. 8, Sector 1, Bucuresti

Programari & Consultatii
0799 112 578

E-mail: dr.mihaiionescu@gmail.com


Abonare newsletter


Inscrie-te la newsletterul nostru pentru a primi toate noutatile si reducerile oferite de catre echipa Interventii-Obezitate.ro.



    Copyright by Interventii Obezitate 2020. Toate drepturile rezervate.

    Call Now Button