E suficient sa te plimbi pe strada, mai ales într-o tara occidentala ca sa-ti pui o întrebare simpla: ce s-a întâmplat in ultima 100 de ani incat  1 din 5 adulți au o problema cu greutatea. Daca partenerul de plimbare iti va aminti ca din 1980 prevalenta obezității s-a dublat, cu siguranță vei încetini ritmul, poate te vei oprii in loc si-ti vei pune întrebarea fireasca: unde greșim?
In aproximativ 99% din existenta temporala e omenirii, modelul de alimentație a fost bazat pe modelul cules-vânătoare. Agricultura moderna dar mai ales metodele moderne de producție a hranei au reușit un lucru straniu: sa depășească necesarul de aport caloric cu mult, intr-un interval extrem de scurt. Dintr-o data, indivizii, mai ales daca sunt femei si locuiesc in cultura occidentală nu știu a face fata unei porniri primare dar care devine brusc inversul scopului urmarit. In loc a asigura perpetuarea individului, alimentația (in exces intrinsec, nu aparent) duce repede la scăderea speranței de viată prin cel puțin 2 mecanisme: infertilitate si adaos de boli asociate cu efect direct pe supraviețuire. In fond, in ziua de azi ai de ales intre a-ti găsi sfârșitul printr-o boala cardiovasculara sau printr-o neoplazie(cancer). Ambele aceste condiții ce sunt majoritar responsabile de dispariția fizica a indivizilor, sunt in directa relație cu obezitatea, cu un accent pe suferințele cardiovasculare. 
Este oare obezitatea, mai ales in formele ei accentuate, superioare gradului 2 de indice de masa corporala,  un mecanism de feed-back natural in păstrarea unui echilibru in popularea unei planete aflate la îndemâna speciei predominante? Este oare obezitatea, care după unele studii pare sa fi fost un răspuns adaptativ la perioadele de foamete constante, un răspuns genetic inteligent la deviațiile de logica a producției alimentare? Aceasta logica a producției alimentare a decis prin raționamente economice si de sănătate publica un aport bogat de grăsimi si zahar in majoritatea alimentelor semipreparate. Studii ulterioare au dus la necesitatea ajustării nutriționale. Producătorii din industria alimentara, conform unor anchete din 2016, au influențat cercetătorii sa facă responsabila grăsimea din alimente, pentru creșterea epidemiologica a obezității. Astfel, in acest moment, zaharului i-a venit rândul la preluarea responsabilității de continuarea de evoluție a sindroamelor metabolice. Sigur ca aceasta mențiune privește detalii fine, care însă nu pot da o imagine generala a tendințelor metabolice actuale. 
O discuție legendara despre cum tehnologia va ajunge sa controleze viețile si alegerile umane are însă un iz science-fiction romantic, daca rememoram filmele ce au făcut istorie in copilăria noastră. Dar ce este oare aceasta deraiere a uzanțelor alimentare actuale, daca nu o proasta managerizare a tehnologiei alimentare daca nu chiar o influenta de genul menționat mai sus. Daca ne imaginam industria alimentara ca o mare mașinărie inteligentă îmbinată cu tendințele consumeriste populaționale, avem o imagine destul de fidela a conceptului mașină-om, menționat frecvent dar  nerealist in literatura de specialitate.
Destul de frecvent pacienții veniți la consultații  menționează cu mândrie dorința si plăcerea nedisimulata pentru sucul de fructe mai ales in varianta lui purista: proaspăt stors. Cum sa explic in 5 minute unui public tipic pentru o cultura in plin avânt alimentar occidental ca un pahar de suc de fructe conține zaharul din 4-5 fructe, cantitate de fructe ce arareori poate fi consumata de 3-4 ori pe zi de un individ normal. Cum sa faci asta si sa reușești sa convingi ca nici măcar natura teoretic mereu binefăcătoare nu este ce pare a fi trecuta prin filtrul greșit de cultura si tehnologie.

Mihai Ionescu,

August 2020



Scopul articolului este a descrie forme prin care informațiile medicale vehiculate fără cunoștințe de specialitate, cu dar mai ales fără rea intenție in mediul online devin adversari ai sănătății, ai bunei informări medicale si in cele din urma, al alegerii celei mai bune soluții terapeutice. Utilizatorii mediului online ce nu profesează in domeniul medical sau chiar si medicii uneori, compromit atât credibilitatea profesiei in sine cat si multe din beneficiile medicale reale. Nici mediul si nici utilizatorii nu sunt in sine vinovați ci mai degrabă circumstanțele noi, asocierile sociale impresionante prin dimensiuni, viteza de disipare a informației, inerția acesteia, remanenta misterioasa a unor informații ce prind viată si cresc ca popularitate prin mijloace greu de bănuit.
Mai intai cred ca e util sa stabilesc circumstanțele ce au dus la apariția si diseminarea dezinformărilor. Comunicarea, credibilitatea si mecanismele acesteia, specificul profesiei medicale si felul in care este comunicata ea,  in acest context, sunt subiecte ce vor desena cadrul temei. Voi încerca sa descriu pe rând tipurile de comunicare online ce duc la dezinformare si mecanismele intime ale fiecăreia in parte. Concluziile si poate câteva recomandări in evitarea acestor capcane vor încheia lucrarea.

De ce am ajuns aici? 

            Doua cred ca sunt cauzele: rata crescânda de pierdere a credibilității profesiei medicale si specificul comunicării online. 
Neîncrederea in profesie este parte a fenomenului general de decredibilizare a profesioniștilor in general. Apelul la profesioniști ca surse certificate nu pare sa mai fie valabil ci dimpotrivă, oamenii par sa respingă competenta. Parțial asta se întâmplă prin omniprezenta internetului, natura dezordonata a discuțiilor din social-media si acea obișnuința a ciclului de 24 ore ca parte algoritmului de știri. Lumea vrea tot timpul ceva nou, ceva pregnant ca perceptie si crede magic in conceptul de „progres”. Oamenii nu au avut niciodată mai mare acces la cunoaștere dar totuși fără a reuși sa extragă substanța. Apare un paradox întâlnit cotidian: nu doar ca tot mai mulți indivizi par sa fie analfabeți funcționali dar, sau poate tocmai de asta, resping probe faptice fundamentale si refuza sa utilizeze argumente in cadrul unei discuții.
Lărgirea cercului de dezbatere a însemnat mai multe informații dar si mai multa fricțiune sociala. Educația universala, emanciparea femeilor, recunoașterea dreptului minorităților, creșterea clasei de mijloc si a mobilității sociale au adus in contact direct o minoritate de experți cu majoritatea cetățenilor. Internetul nu constituie unica explicație a „sfârșitului competentei”, așa cum o descrie Tom Nichols, dar este una din cauzele ei principale. In tot acest timp, mediul online, deși un formidabil depozitar de informații, este si sursa unei epidemii a dezinformării.
            
Credibilitatea cuprinde componente obiective și subiective ale sursei sau ale mesajului. Credibilitatea are două componente cheie: încrederea și experiența, iar acestea la rândul lor, au atât componente obiective cât și subiective.
Încrederea se bazează mai mult pe factori subiectivi  dar poate include si măsurători obiective, cum ar fi o notorietate a încrederii stabilite social. New England Journal of Medicine ne arata un studiu in care 94% dintre medicii americani au o forma de colaborare materiala cu companiile farmaceutice. Astfel de dovezi alarmante sunt premise ce creează neîncredere tot mai mare în cadrele medicale.
O alta premisa a  neîncrederii este felul in care presa alege sa comunice pana si cele mai banale incidente medicale, inerente oricărui sistem medical, la modul cel mai spectaculos si insinuant. A alege senzaționalul, panica si o atmosfera acuzatoare fără a verifica in niciun fel tipul de incident si mecanismele lui, reprezintă in opinia mea, un act de mare iresponsabilitate sociala pe care-l poate face presa, de orice fel. Stabilirea unei stări de neîncredere cronica in medici, in consecința si in sistemul medical, va duce in mod sigur la instalarea unuia dintre cele mai periculoase fenomene de neîncredere sociala cu efecte din cele pe care le voi aborda mai jos.
În ciuda studiilor efectuate cu scopul de a creste  credibilitatea medicilor, constatările sunt neconcludente. Exista  un consens conform căruia o  transparenta sporită a relației dintre medici și companiile farmaceutice este primul punct cu care sa înceapă recredibilizarea cadrelor medicale, spun studiile din USA. Un sondaj Wellcome Trust a constatat recent că 73% din oamenii din întreaga lume ar încredere într-un medic sau o asistentă medicală. În Regatul Unit al Marii Britanii, această cifră se ridică la peste 90%. Potrivit studiului, vârsta și sexul unei persoane nu au niciun impact asupra nivelului de încredere in sistemul medical. Utilizarea recentă a internetului nu are niciun efect diferențiator,  toate acestea însă in  UK. Andrew Dugan, de la Gallup, compania de analiză care a realizat sondajul menționat, a declarat ca  „Oamenii care au absolvit doar învățământ primar sunt cei mai susceptibili comparativ cu absolvenții de studii universitare, să nu aibă încredere in cadrele medicale”. Educația este singurul factor măsurat ce afectează nivelul de încredere in cadrele medicale. Această tendință a fost vizibilă chiar și după luarea în considerare a nivelului de dezvoltare a unei tari. Mai mult de un sfert din persoanele chestionate la nivel global au spus că ar avea  mai mare încredere în altcineva comparativ cu un medic sau asistentă medicală. Cea mai comună alternativă a fost familia și prietenii. În 10 țări, șase dintre ele din Africa, cel puțin una din 10 persoane au mai mare încredere în „vindecătorii tradiționali” atunci când necesita un sfat medical. În Niger una din cinci persoane a declarat că ar avea mai mare încredere într-un lider religios.
Medicii și asistentele încearcă frecvent să-si descurajeze pacienții  să apeleze la internet pentru răspunsuri. Totuși, pacienții vor continua sa caute pe Google boli si tratamente, deoarece internetul nu necesită  programare, nu ii judecă, nu costa bani și de cele mai multe ori oferă informații care par simple de înțeles.
Experiența cadrelor medicale poate fi percepută subiectiv, similar cu încrederea, dar include măcar, caracteristici relativ obiective ale sursei(de exemplu acreditări, certificări sau competente) sau mesajului. Este bine-cunoscut fenomenul aderentei la un medic ce prezinta titluri academice sau funcții executive in cadrul instituțiilor in care activează.
Componentele secundare ale credibilității includ atât carisma cat și atractivitatea fizică ale sursei. Experiența ultimilor ani in Romania ne arata ca si prezenta constanta la televiziune sau in general in mediile „tradiționale” de expunere sunt criterii foarte bune de credibilitate. Avem de-a face cu un paradox. Deși lipsa încrederii in medici a dus la dezvoltarea unor surse alternative de creare de conținut in mediul online, ceea ce face ca o sursă(un medic) sa fie credibil este tocmai prezenta acestui pe mediile alternative mediului digital, adică TV si print., nu mediul online. Asta ne poate indica o mai mica credibilitate a mediului online in genere, când e vorba de informațiilor vehiculate deși tocmai acesta, este atât cauza cat si efectul in jocul complicat al credibilității.
Jürgen  Habermas în teoria sa „communicative action” a dezvoltat patru elemente responsabile de conceptul de credibilitate: adevărul, sinceritatea, adecvarea și înțelegerea. Într-un studiu diferit  cercetătorii au validat empiric elementele de mai sus dar  au obținut un model in doua etape în care în primul rând, trebuie obținuta înțelegerea. Doar din acel moment celelalte trei elemente responsabile pot  face  diferența și duce la credibilitate în sensul „habermasian.”. Iată de aici si suspiciunea rezonabila, ca un alt motiv de lipsa de încredere in medici ar putea fi felul criptic si lipsit de limbaj profan prin care ei aleg sa comunice publicului, pacienților, informațiile medicale.

Premisele dezinformării

            Ce motivează o persoană sau o organizație sa difuzeze informații medicale mai mult sau mai puțin exacte? Motivațiile sunt multifactoriale și pot fi influențate atat de prejudecăți individuale sau organizaționale cat și de interese diverse. O platforma de știri online poate fi motivată de necesitatea de a avea cititori, prin urmare venituri, folosind titluri senzaționale dar  inexacte cu privire la, spre exemplu,  noi tratamente medicale. Un factor suplimentar care contribuie este faptul că persoanele fizice pot fi motivate să facă schimb de informații pe care le percep ca fiind atât corecte cât si semnificative  social. De exemplu, dezinformarea din jurul protocolului de auto resuscitare prin tuse forțată(cough CPR) ce se perpetuează de aproape 20 de ani, in cea mai mare parte prin  social media. Persoanele care distribuie articole ce promovează „cough CPR”, fac  acest lucru cu bune intenții din cauza percepției că sfatul medical oferit este benefic. Astfel apare o idee importanta in sensul ca  validitatea percepută a informațiilor distribuite/ primite online este legată de nivelul de încredere pe care cititorul îl are în sursă, așa cum afirmam mai sus. Este dovedit ca informațiile distribuite de prieteni și familie sunt mai probabil a fi percepute ca fiind corecte de către o persoană, fata de un articol scris de o organizație independentă, profesionista.

Responsabilitatea.

            Istoric responsabilitatea de a modera difuzarea de informații medicale aparținea medicilor. Cu toate acestea, diseminarea actuala depășește cadrul prezentărilor la conferințe sau a publicațiilor din revistele de specialitate. Publicul  joacă un rol-cheie prin accesul deschis la mediul de informare de mare popularitate si mai ales de mare viteza  de răspândire. Această etapă de diseminare, de data asta eminamente publica, este nereglementată, nefiltrată și prin urmare, supusă unui risc ridicat de inexactitate. Nu vom întâlni niciodată o rată de respingere de 90% după evaluarea publica(comparativ cu peer-review-ul academic) pentru comentariile postate pe platformele de social media, cum ar fi Twitter, Facebook sau Instagram. Comentariile sunt disponibile instantaneu, fără restricții și sunt accesibile tuturor pe termen nelimitat. Într-un fel, comentariile de pe platformele de social media sunt ca un fel de recenzie pseudo-peer review, comentarii nefiltrate și afirmații sau critici nefondate adesea făcute de ne-experți. Oricine poate comenta  o postare social media, fără a-si dezvălui calitățile profesionale Prin urmare, platformele de social media acționează ca un forum public cu acces liber, utilizatorii având acces instantaneu la informații crude, fără niciun mecanism de  moderare. Acest lucru poate duce la supraîncărcarea cu informații din surse de calitate variabilă, motoarele de căutare pe internet cum ar fi Google, facilitând diseminarea. Volumul mare de informații medicale distribuite pe rețelele de socializare face din ce în ce mai dificil pentru „profani” să distingă realitatea de știrile false.

Instrumentele dezinformării(forme de contra-cunoaștere).

             Mediul online presupune multiple forme de comunicare din care unele mai susceptibile a crea dezinformare decât altele, dar toate capabile de acest fenomen. 

A. Comunicarea prin text: Site-urile web. În ciuda deceniilor de cercetare și discuții privind credibilitatea, nicio teorie nu a elucidat în mod adecvat problema modului în care oamenii evaluează credibilitatea. In 2002 B.J. Fogg, Ph.D. la Stanford University a propus o teorie numită ” Prominence-Interpretation Theory „. Intenția lui era sa dezvolte o teorie care sa facă lumină cu privire la modul în care oamenii evaluează credibilitatea site-uri Web, dar aplicarea acestei teorii merge dincolo de site-uri Web, extinderea la o gamă largă de evaluări de credibilitate. „Prominence-Interpretation Theory” afirmă că atunci când oamenii evaluează credibilitatea  se întâmplă două lucruri: o persoană observă ceva (Proeminență) și apoi face judecați cu privire la aceasta (Interpretare). Dacă una din aceste 2 etape nu are loc, atunci nu va exista o evaluare a credibilității. Procesul de observație a  elementelor proeminente și de interpretare se va întâmpla, de obicei  repetitiv când o persoană evaluează un website, până când persoana ajunge la obținerea unui nivel de încredere sau când  va atinge o forma de constrângere, cum ar fi epuizarea timpului alocat acelei acțiuni.

Proeminența X Interpretare = Impact credibilitatea

            Site-urile web, nu sunt un mijloc special sau specific de dezinformare medicala ci doar o cale generala in acest sens. Ele vehiculează informații, propun terapii si fac asta in general sub impulsul popularității postărilor sau presiunii financiar-comerciale. Nu exista nicio forma de organizare si filtrare a site-rilor sau vreo restricție de postare. Cititorul nu va avea nici timpul si nici vreun criteriu de a alege conținut valabil fata de unul îndoielnic. Câteva din miturile cele mai întâlnite care „fac cariera” in conștiința populara si adevărul din spatele lor:

  1. Sarea de Himalaya nu este superioară nutrițional sării comune de masa
  2. Lectinele nu sunt dăunătoare
  3. Pro bioticele nu ameliorează sistemul imunitar
  4. Zaharul natural de noua apariție(siropul de agave sau zaharul de cocos) nu este in niciun fel superior zaharului clasic de trestie.
  5. Antiperspirantele nu pot cauza cancer de sân
  6. Alcalinizarea organismul nu este posibila si nici utila prin apa alcalina sau orice alta metoda
  7. Nu poți si nici nu ai nevoie sa te detoxifici prin sucuri naturale sau orice alte metode
  8. Pasta de dinți cu cărbune nu-ti întărește dinții
  9. Glutenul este absolut in regula pentru majoritatea oamenilor

Exemple de genul asta numeroase. Ele apar continuu si au o viața aparte ca nivel de răspândire si aderenta la populație. Multe din ele sunt desființate in mod repetat de specialiști prin studii dar nu întotdeauna acest lucru are o influenta reala in dinamica lor.
Un studiu din 2017 a descoperit că atunci când pacienții bolnavi de cancer apelează la terapii alternative, cum ar fi dietele, plantele „miraculoase” sau suplimente alternative în locul terapiilor convenționale au de 2,5 ori mai multe șanse să moară. Exista câteva elemente ce fac ca o îndrumare de dieta sau tratament alternativ sa semnaleze ca făcând parte din tehnica clasica a dezinformărilor:

  1. Recomandări care promit o rezolvare rapidă.
  2. Recomanda sau interzic un produs unic
  3. Suna prea bine pentru a fi adevărate.
  4. Trag concluzii simpliste rezultate din studii complexe
  5. Emit recomandări bazate pe un singur studiu.
  6. Fac declarații dramatice care sunt respinse de organizații științifice de renume.
  7. Produc liste cu alimente „bune” și „rele”.
  8. Afirma că cercetarea este „în curs de desfășurare”, ceea ce indică faptul că de fapt nu există nicio cercetare curentă.
  9. Emit mărturii non-științifice care susțin produsul, adesea recomandate de  celebrități sau clienți extrem de mulțumiți.

B. Conținutul videoVlogurile, dar mai ales siturile de conținut video continua sa fie surse populare de informare medicala. Industria medicala si mai alea cea farmaceutica sunt domenii ofertante pentru subiecte ce pot deveni extrem de populare si care pot fi exploatate de bloggeri , vloggeri sau platforme de continut video. 
O ancheta a BBC a evidențiat ca algoritmul YouTube promovează terapii alternative false împotriva cancerului într-o serie de limbi, si mai mult, alături de aceste materiale video ruleaza reclame pentru mărci și universități importante. Căutând pe YouTube în 10 limbi, BBC a găsit mai mult de 80 de videoclipuri ce conțin dezinformări medicale, în principal tratamente false anti cancer. Zece dintre videoclipurile găsite aveau mai mult de un milion de vizualizări. 
„Vindecările magice” implicau adesea consumul de substanțe diverse, cum ar fi turmeric sau praf de copt. Dietele cu sucuri naturale sau postul negru erau de asemenea teme comune. Unii dintre cei care postau, îndrumau  spre consumul de  lapte de măgar sau apă clocotită. Niciuna dintre așa-numitele tratamente alternative  nu erau dovedite științific.
Înainte de aceste videoclipuri înșelătoare rulau reclame pentru mărci cunoscute, cum ar fi Samsung, Heinz și Clinique.. Sistemul de publicitate YouTube permite ca atât compania deținută de Google, cât și producătorii de videoclipuri sa câștige bani din videoclipurile înșelătoare. În ianuarie, 2019  YouTube a anunțat că va lucra la limitarea publicării si distribuirii de conținut video cu recomandări neclare, înșelătoare sau evident false. Compania a spus însă că schimbarea va afecta inițial doar căutările in limba  engleza.
In aceeasi idee, in februarie 2019 o căutare pe YouTube pentru cuvantul „imunizare” într-o sesiune neconectată la vreun cont de YouTube a produs inițial un rezultat favorabil vaccinării dar apoi, următorul videoclip era unul ce sfătuia mamele sa cerceteze atent vaccinurile, sa afle de ororile acestora si apoi sa ia in calcul imunizarea.
Conținutul video este probabil sa convingă rapid prin calitățile conținute ale comunicării: atractivitate prin dinamica si culori, umanitatea crescuta a comunicarii(sursa, deși filmata, convinge prin video mai ușor decât ar face-o un text. Este de observat popularitatea crescânda a influencerilor de tip video ce pot crea conținut extrem de influent la comanda comerciala, de obicei.

C. Grupurile închise din social mediaSocial-media sta la baza existentei unor grupuri de suport/discuții, ce funcționează pe principiul „echo-chambers”/ „camere de rezonanta” în care ideile nu sunt contestate sau puse la îndoiala iar utilizatorii rețelelor de socializare își confirma credințele si prejudecățile prin oglindirea in părerile celorlalți participanți la discuții.Principalul beneficiu al comunităților medicale online este schimbul de informații medicale  iar cei mai mulți dintre  membri nu sunt cadre medicale. În cele mai multe cazuri, oamenii nu pot emite judecați reale despre informațiile vehiculate, mai ales ca informațiile sunt preluate din surse inexacte, neverificate. De aici încolo pornește un lanț al pierderii de substanța reala din informații care coroborata cu interpretarea eronata si transferul succesiv al informațiilor „din gura’n gura” duc la eșuarea misiunii inițiale.  Un studiu din 2016 care a analizat interacțiunile a 376 de milioane de utilizatori Facebook cu peste 900 de știri a constatat că oamenii tind să caute informații care să se alinieze cu opiniile lor.
 Comunitățile sociale online se fragmentează si regrupează  atunci când indivizi cu gândire similară se coagulează iar aceștia vor fi  vor fi expuși unor  argumente într-o direcție specifică. În anumite platforme online, cum ar fi Twitter vom regăsi  „camere de rezonanta” calate pe subiecte politice. Comunitățile din celelalte rețelele de socializare sunt mai degrabă profilate pe circulația zvonurilor, deoarece oamenii au încredere în informațiile furnizate de propriul grup social, mai mult decât cred in mass-media. Discuțiile din social-media și mai ales calitatea informațiilor suferă atunci când membrii lor au o bază restrânsa de informare si nu ajung sa aibă contrapondere din afara grupului din care fac parte. Se ajunge astfel la un mecanism de feed-back pozitiv ce accelerează si/sau accentueaza direcția unei informații.  Astfel grupurile de suport pot acționa facil  fi în detrimentul bunei informări personale.
Mecanismul intim al grupurilor se bazează componenta afectiva a procesului de „încredere”. Exista 2 aspecte ale încrederii: cea raționala si cea afectiva. Relațiile clădite intre membri unui grup de suport sunt afective. Ei rezonează împreună la același tip de suferința. Experiența comuna este baza legăturilor viitoare si a dinamicii informațiilor ce vor fi schimbate. Relevanta reala a informațiilor tinde sa nu mai conteze atâta timp cat este dublata de încrederea afectiva. Inutila este apariția unei surse cu autoritate profesionala care sa contrazică afirmațiile unui membru(de obicei fost pacient). Afirmațiile acestuia nu vor găsi niciodată aderenta la fel buna la membri grupului caci apartenenta la experiența suferinței sau a cauzei este cea care legitimează validitatea informației, nu substanța ei științifică.
Apoi, informațiile medicale sunt supuse unor multiple judecați in raport cu specificul fiecărui caz in parte. Medicul știe sa pondereze aceste influente. Pacienții, pe de alta parte, vor aplica judecați inflexibile si in consecință vor trage concluzii greșite. Un exemplu bun este cel al grupurilor de suport din chirurgia metabolica. Pacienții tind sa se compare mereu intre ei, atât la experiența postoperatorie imediata, lucru de tine atât de prestația echipei medicale  dar mai ales al percepției subiective. O alta capcana este raportarea continua la viteza si amploarea  scăderii ponderale . Pacienții vor dezvolta complexe nefondate in raport cu evoluția personala si de asemenea o forma de concurenta periculoasa ce-i va tine captivi unor forme de anxietate permanentă.

Ce e de facut?

            Experții sunt împărțiți în mod egal cu privire la intrebarea dacă deceniul următor va vedea o reducere a narațiunilor false in mediul online. Cei care prognozează îmbunătățirea își pun speranțele în ameliorarile tehnologice. Alții cred că partea întunecată a naturii umane este mai mult ajutată de tehnologie decât inhibata.
Se pune întrebarea, atunci: Ce se va întâmpla cu mediul online în deceniul următor? 
Ascensiunea „fake news” și proliferarea narațiunilor false răspândite de oameni și altgoritmi online sunt provocatoare. Cei care încearcă să oprească răspândirea de informații false trebuie sa proiecteze sisteme tehnice și umane, care pot elimina sau minimiza modul în care mediul online permite răspândirea minciunilor și a dezinformărilor.
Tendința actuala este ca  sarcina responsabilității acestor probleme sa aparțină celor implicați în răspândirea informațiilor prin intermediul rețelelor de socializare. Cu toate acestea, nu este clar exact modul în care furnizorii de conținut media ar trebui să combată răspândirea dezinformării medicale. Este necesara o abordare multinodală, care să utilizeze o gamă largă de intervenții. Intervențiile bazate pe o formă de verificare a postărilor populare de pe rețelele de socializare poate fi o cale promițătoare. De exemplu, se pare ca Twitter ar putea atribui un statut de conținut revizuit celor care au fost revizuite de către un expert verificat într-un domeniu relevant (de exemplu, un profesor de imunologie în cazul unui Tweet cu privire la vaccinare). Expertul ar fi însărcinat cu revizuirea conținutului și ar supune informațiile  unui proces de verificare, care să conducă la producerea unui răspuns corect.
Revistele medicale profesionale ar trebui sa se angajeze mai mult in relația cu social-media; ar trebui poate crearea de conținut autorizat si publicat oficial, ocazie cu care ar oferi o alternativa sigura celor interesați sa afle informații din diverse domenii medicale.
Comunicarea pur tehnica nu este suficienta. Pentru a avea vreo șansa sa câștige acest război informațional comunitatea științifica medicala trebui e sa știe mai întâi sa comunice informațiile aride într-o forma ce poate fi înțeleasă si adoptată de publicul larg. Una din aceste forme este exemplificarea prin cazuri concrete – Personificarea in sensul unor povesti ce trebuie spuse celor interesați. 
Anul trecut Facebook anunța  o serie de actualizări care sunt concepute a reduce conținutului dăunător de pe platforma sa. Una dintre cele mai notabile schimbări este reprezentată de dinamica grupurilor: cele care „răspândesc în mod repetat dezinformări” vor fi  distribuite către mai puține persoane în News Feed. Aceasta este o schimbare importantă, deoarece frecvent  au fost folosite grupuri care au făcut propagandă și produs dezinformare în jurul alegerilor americane din 2016. De asemenea Facebook afirma ca va schimba felul in care depinde promovării de popularitatea postărilor. Va avea loc mai degrabă un tip de relaționare similara cu felul în care Google tinde să clasifice rezultatele căutării: dacă un site web este conectat frecvent cu alte site-uri, sistemul începe să înțeleagă că este o sursă de încredere. Acest lucru va ajuta Facebook să spună dacă o sursa este relevanta in sine sau prin raportare la alți creatori de conținut.
Revenind la premisa esențială a susceptibilității la dezinformare, lipsa de unei educații superioare, probabil ca răspunsul devine simplu: educația publicului larg in spiritul unei priviri criticii asupra oricărei forme de conținut. Alături de asta, o mai mare implicare a profesioniștilor in mediile „netradiționale”(online) si comunicarea in forma accesibila, care sa diminueze distanta intre forma academica a substanței medicale si aplicarea umana a soluției de tratament. Pe scurt, educație si  implicare spre o mai buna comunicare.

Mihai Ionescu, Iulie 2020

BIBLIOGRAFIE

1. The Credibility of CSR Reports in Europe. Evidence from a Quantitative Content Analysis in 11 Countries. February 2016 Journal of Cleaner Production 122 DOI: 10.1016/j.jclepro.2016.02.060
2. Use of Alternative Medicine for Cancer and Its Impact on Survival Skyler B Johnson,  Henry S Park,  Cary P Gross,  James B YuJNCI: Journal of the National Cancer Institute, Volume 110, Issue 1, January 2018, Pages 121–124, https://doi.org/10.1093/jnci/djx145
3. Hall, M. A., Camacho, F., Dugan, E., & Balkrishnan, R. (2002 Measuring Patients Trust in Their Primary Care Providers 37 (5), 1419-1439. doi:10.1111/1475-6773.01070 doi:10.1111/1475-6773.01070
4. Fallout from the Pharma Scandals: The Loss of Doctors’ Credibility? LAWRENCE DILLER First published: 27 March 2012     https://doi.org/10.1353/hcr.2005.0058
5. A National Survey of Physician–Industry Relationships List of authors. Eric G. Campbell, Ph.D., Russell L. Gruen, M.D., Ph.D., James                   Mountford, M.D., Lawrence G. Miller, M.D., et al. April 26, 2007 N Engl J Med 2007; 356:1742-1750 DOI: 10.1056/NEJMsa064508
6. Patients can’t trust doctors’ advice if we hide our financial connections with drug companies BMJ 2014; 348 doi: https://doi.org/10.1136/bmj.g167 (Published 15 January              2014)Cite this as: BMJ 2014;348:g167
7. A National Survey of Physician–Industry Relationships Eric G. Campbell, Ph.D., Russell L. Gruen, M.D., Ph.D., James Mountford, M.D., Lawrence G. Miller, M.D., Paul D. Cleary, Ph.D., and David Blumenthal, M.D., M.P.P.
8. Addressing Health-Related Misinformațion on Social Media Wen-Ying Sylvia Chou, PhD, MPH1; April Oh, PhD1; William M. P. Klein, PhD2 Author Affiliations JAMA. 2018;320(23):2417-2418. doi:10.1001/jama.2018.16865
9. Neal, Lisa; Lindgaard, Gitte; Oakley, Kate; Hansen, Derek; Kogan, Sandra; Leimeister, Jan Marco; Selker, Ted (2006). „Online health communities”. CHI ’06 Extended Abstracts on Human Factors in Compuțing Systems – CHI EA ’06. Montréal, Québec, Canada: ACM Press: 444. doi:10.1145/1125451.1125549. ISBN 978-1-59593-298-3.
10. Huh, Jina; McDonald, David W.; Hartzler, Andrea; Pratt, Wanda (2013-11-16). „Patient Moderator Interaction in Online Health Communities”. AMIA Annual Symposium Proceedings. 2013: 627–636. ISSN 1942-597X. PMC 3900205. PMID 24551364 Nutrition Misinformațion: How to Identify Fraud and Misleading Claims Fact Sheet No. 9.350 by L. Bellows and R. Moore* , Food and Nutrition Series|Health
11. Fake Cures: User-centric Modeling of Health Misinformațion in Social Media AMIRA GHENAI, University of Waterloo, Canada YELENA MEJOVA, ISI Foundation, Italy
12. Amira Ghenai and Yelena Mejova, 2018, Fake Cures: User-centric Modeling of Health Misinformation in Social Media 
13. Roger Collier, 2019, Containing health myths in the age of viral misinformation
14. Leticia Bode and Emily K. Vraga, 2017, See Something, Say Something: Correction of Global Health Misinformation on Social Media Emily K. Vraga and Leticia Bode, 2017, Using Expert Sources to Correct Health Misinformation in Social Media
15. Brittany Seymour et al., 2015, When Advocacy Obscures Accuracy Online: Digital Pandemics of Public Health Misinformation Through an Antifluoride Case Study
16. Wen-Ying Sylvia Chou, 2018, Addressing Health-Related Misinformation on Social Media
17. Heidi Larson, 2018, The biggest pandemic risk? Viral misinformation
18. Elizabeth A. Gage-Bouchard et al., 2018, Is Cancer Information Exchanged on Social Media Scientifically Accurate?
19. Alexander Kinsola et al, 2017, Creating a Labeled Dataset for Medical Misinformation in Health Forums
20. Fabian Sudau et al., 2014, Sources of Information and Behavioral Patterns in Online Health Forums: Observational Study
21. Emily Sullivan, 2019, Beyond Testimony: When Online Information Sharing is not Testifying
22. Social Epistemology Review and Reply Collective, Special Issue 5: “Trust in a Social and Digital World,”  editori Mark Alfano and Colin Klein, 2019

©Mihai Ionescu. Toate drepturile sunt rezervate. Orice preluare sau reproducere fără acordul autorului va fi sancționată conform legii.



hernia hiatala – alunecarea stomacului din abdomen in torace

O hernie apare atunci când o parte a unui organ intern printr-un defect într-o zonă în care nu ar trebui sa existe. O hernie este numita hiatală pentru ca  hiatusul reprezinta  o deschidere în diafragm,  între torace si abdomen. În mod normal, esofagul (tubul care transportă alimentele la stomac) trece prin această deschidere. Într-o hernie hiatală, o parte a stomacului urca in torace. 

Tipuri de hernii hiatale:

De Alunecare – alunecarea stomacului din abdomen in torace . Herniile hiatale de alunecare sunt frecvente, în special la fumători, persoanele supraponderale și la femei dupa 50 de ani. Aceste hernii sunt legate de slăbiciunile care apar în mod natural în țesuturile care ancorează în mod normal joncțiunea esogastrica la diafragmă și activități sau condiții care cresc presiunea în interiorul abdomenului. Activități sau afecțiuni precum tuse persistentă, vărsături, încordare în timpul defecatiei și sarcină favorizeaza aparitia herniei hiatale.

Paraesofagiana – joncțiunea esogastrica rămâne la locul său dar o parte de stomac alunecă în torace, prinsa între joncțiunea esogastrica și diafragm. Dintre cele două tipuri de hernii hiatale, hernia paraesofagiană este mai probabil să provoace simptome severe.

Simptome

Herniile hiatale de alunecare pot fi fara simptome sau pot provoca arsuri la stomac care se agravează atunci când vă aplecați înainte, vă încordați sau vă întindeți. Pot exista eructații cronice și, uneori, regurgitatii (fluxul de conținut stomacal în gât).

În unele cazuri, o hernie paraesofagiană poate să alunece în torace și să rămână prinsă (încarcerată) și incapabilă să coboare înapoi în abdomen. Dacă se întâmplă acest lucru, există pericolul ca hernia sa se complice(stranguleze). Printre simptomele unei hernii hiatale strangulate se numără durerea brusca toracică severă și dificultăți de înghițire. Această situație necesită tratament medical imediat.

Ocazional, o hernie hiatală poate provoca anemie din cauza sângerării. Acest lucru poate apărea dacă peretele stomacului sufera in cadrul strangularii cronice.

Diagnostic

Consultatie cu un medic chirurg sau gastroenetrolog 

Radiografie toracică – O radiografie simplă poate prezenta o hernie hiatală mare.

Endoscopie digestiva superioara – Camera flexibila ce vede esofagul si stomacul..

Tranzit esogastric cu bariu – Veti inghiti un fluid care conține bariu, care apare alb pe o radiografie. Opacitatea bariului poate contura poziția herniei în torace sau poate arăta refluxul gastric în esofag.

Manometrie – Acest test măsoară presiunea, pentru a diagnostica mișcări anormale ale mușchilor în interiorul esofagului.

Evolutie

La unii oameni, o hernie hiatală se agravează lent în timp și, în cele din urmă, necesită tratament. Cu toate acestea, la alte persoane, hernia hiatala nu provoacă niciodată simptome, nu se agravează niciodată și nu are niciodată un impact semnificativ asupra sănătății sau a vieții.

Profilaxie

Este dificil să preveniți o hernie hiatală. Cu toate acestea, vă puteți reduce riscul menținând o greutate sănătoasă și nefumând. Pentru a preveni o hernie asociată cu creșterea presiunii abdominale, evitați activitățile care provoacă încordarea abdominala. 

Tratament

Majoritatea persoanelor cu hernii hiatale nu necesită tratament. Când o hernie hiatală este asociată cu simptome de reflux, cum ar fi arsurile la stomac, ar trebui să mănânci mese mai mici, mai frecvente; evitați să mâncați cel puțin două ore înainte de a merge la culcare. Dacă schimbările stilului de viață nu ameliorează simptomele, medicul dumneavoastră vă va sugera antiacide sau antisecretorii gastrice. 

Este posibil să aveți nevoie de o intervenție chirurgicală pentru a repara hernia dacă aveți simptome persistente de reflux sau inflamație a esofagului (esofagită) care nu se vindecă cu medicamente. 



Chirurgia bariatrica are beneficii superioare tratamentului medicamentos in cadrul patologiei cardiovasculare

Chirurgia bariatrică ar putea reduce semnificativ complicațiile macrovasculare pe termen lung, împreună cu o pierdere în greutate mai mare și rezultate mai bune ale glicemiei în rândul pacienților cu obezitate severă și pacienți cu diabet zaharat tip II, în comparație cu pacienții care primesc doar măsuri medicale conservatoare, potrivit unei echipe de cercetare conduse de Universitatea Henan de Medicină Chineză , Zhengzhou, China.
Lucrarea, „Rezultatele pe termen lung ale bolilor macrovasculare și indicatorii metabolici ai chirurgiei bariatrice pentru pacienții cu diabet zaharat de tip 2 cu obezitate severă cu o meta-analiză”, publicată în PLOSOne, a urmărit să furnizeze dovezi cu privire la riscurile bolilor macrovasculare, inclusiv boala coronariană. și boli cerebrovasculare, și separat infarct miocardic (MI) și accident vascular cerebral, și indicatorii metabolici fiziologici și biochimici dupa chirurgia bariatrica, în comparație cu tratamentele nechirurgicale la pacienții cu obezitate severă cu T2DM urmariti mai mult de cinci ani.
Cercetătorii au efectuat o revizuire sistematică a literaturii de studii clinice randomizate (RCT) sau studii de cohortă care au comparat chirurgia bariatrică și terapia medicală convențională pe incidența pe termen lung a evenimentelor macrovasculare și a rezultatelor metabolice la pacienții cu obezitate severă cu T2DM. Patru RCT și șase studii de cohortă au fost implicate în revizuirea finală (tabelul 1).

Studiile:

Trei studii timp de cinci ani (care au implicat 282 de pacienți
Două studii timp de șase ani (care au implicat 32499 pacienți)
Un studiu timp de zece ani (care a implicat 50 de pacienți)
Un studiu timp de 11 ani (care a implicat 158 ​​de pacienți)
Un studiu timp de 14 ani (care a implicat 15951 pacienți)
Un studiu timp de 15 ani (implicând 603 pacienți); și
Un studiu de 20 de ani (care a implicat 607 de pacienți)

Concluziile:

Autorii au descoperit că pacienții de chirurgie bariatrică au avut o incidență mai mică de complicații macrovasculare (RR = 0,43, IC 95% = 0,27 ~ 0,70), evenimente cardiovasculare (CVE) (HR = 0,52, IC% 95 = 0,39 ~ 0,71) și IM ( RR = 0,40, CI 95% = 0,26 ~ 0,61), comparativ cu grupul medical convențional. În plus, chirurgia bariatrică a fost, de asemenea, asociată cu o greutate mai bună și un control glicemic mai bun pe termen lung față de terapiile non-chirurgicale și diferite metode chirurgicale au avut efecte diferite asupra diferiților indicatori metabolici. Avand in vedere lipsa dovezilor cu privire la beneficiile pe termen lung ale chirurgiei bariatrice pentru pacientii cu obezitate severă cu diabet zaharat de tip 2, există o nevoie urgentă de evaluare a acestei probleme, au avertizat autorii. Aceasta meta-analiza a evaluat efectele pe termen lung ale diferitelor tipuri de chirurgie bariatrica pe indicatori prognostici si pentru IM si incidenta accidentului vascular cerebral in T2DM. S-a constatat că diferitele metode chirurgicale au efecte diferite asupra indicatorilor metabolici.

Chirurgia bariatrica are beneficii superioare in cadrul patologiei cardiovasculare.

https://bariatricnews.net/?q=news/113736/surgery-significantly-reduces-long-term-macrovascular-complications



            Consultatiile sunt ocazii foarte utile a pentru a discuta cu pacientii si a afla in acelasi timp obiceiuri de viata si alimentatie raspindite. Cel mai adesea in ultima vreme ma frapeaza confuzia intre presupunearea ca tot ce vine din natura este in mod obligatoriu sanatos si intr-un sens simplist, lipsit de pericole. In sensul asta voi descrie in urmatoarele articole example ce sustin afirmatia de mai sus.

            Primul care-mi vine in minte este cel al sucului de fructe, cu variatiile lui nominale fresh, smoothie, etc.  Publicul asuma ca acest suc provenind din fructe, iar ele din natura, este prin definitie sanatos. Ba ca are vitamine, ba ca are minerale si in general contine niste ingrediente “magice” ce duc la o sanatate vesnica. In acelasi timp tata lumea pare sa ignore cel mai pregnant element intalnit in orice suc chiar daca este fresh, recent stors  din fructe proaspete: ZAHARUL

            Un al doilea argument importiva acestor produse este faptul ca un pahar de suc presupune stoarcerea a 2-4 portocale ceea ce in mod normal, mai ales pacientii cu interventii chirurgicale de obezitate nu vor fi capabili niciodata sa consume la o masa. Astfel, pe scurt, un pahar de suc contine zaharul din 4 fructe, lucru imposibil de ingerat prin fructele intregi.

            Sucul de fructe este la fel de nesănătos ca orice alta bautura dulce. Sucul de fructe este adesea perceput ca fiind sanatos, având în vedere că este natural și are cuvântul „fruct” în el. Cu toate acestea, ceea ce mulți oameni nu reușesc să realizeze este că sucul de fructe este, de asemenea, bogat in zahăr. De fapt, sucul de fructe conține la fel de mult zahăr și calorii ca o băutură răcoritoare dulce  și uneori chiar mai mult. Cantitățile mici de vitamine și antioxidanți din suc palesc in raport cu cantitatea mare de zahăr.  Sucul de fructe nu este întotdeauna ceea ce pare. Din păcate, producătorii de alimente și băuturi nu sunt întotdeauna cinstiți în ceea ce privește produsele lor.

Sucul de fructe pe care-l găsești la supermarket nu este neaparat ceea ce pare, chiar dacă etichetat ca „100% pur” și „nu din concentrat”. După ce a fost stors din fruct, sucul este stocat, de obicei, în rezervoare massive, golit de oxigen si stocat aproximativ un an înainte de ambalare.

            Principala problemă cu această metodă este că aceasta tinde să elimine cea mai mare parte a gustului, astfel încât producătorii sunt nevoiti să adauge sucurilor așa-numitele „pachete de aromă”, pentru a aduce înapoi aroma pierdută în timpul procesării.

Deci, chiar dacă cumpărați sucuri de cea mai bună calitate la supermarket, acestea sunt încă departe de starea inițială. Cele ieftine nu mai seamănă deloc cu sucurile de fructe proaspete, ele fiind practic doar apă cu zahăr si arome de fructe.

Concluzie: Sucul de fructe nu este întotdeauna ceea ce pare, chiar și tipurile de calitate superioară au trecut prin metode de procesare care elimină aroma, făcând necesară adăugarea de „pachete de aromă” pentru a le readuce la starea inițială.

            Sucul de fructe conține vitamine, minerale și antioxidanți, dar nu are fibre și este plin de  zahăr.

Sucului de fructe îi lipsesc multe lucruri care fac fructele întregi sănătoase.

Sucul de portocale, de exemplu, conține vitamina C și este o sursă decentă de folat, potasiu și vitamina B1. De asemenea, conține antioxidanți, dintre care unii pot crește concentratia de antioxidanti din sânge.

            Per total insa sucurile de fructe sunt slabe din punct de vedere nutrițional în comparație cu frcutele intregi și alte alimente vegetale cum ar fi legumele.

Principala problemă este că sucul de fructe nu conține fibre și este foarte bogat  în zahăr.

Sa aruncam p rivire inventarul unei porții de Coca Cola și suc de mere de 350 ml:

Coca Cola: 140 de calorii și 40 de grame de zahăr (10 lingurițe)

Sucul de mere: 165 de calorii și 39 de grame de zahăr (9,8 lingurițe)

Acesta este adevărul trist despre sucul de fructe … cele mai multe tipuri conțin o cantitate similară de zahăr ca o băutură îndulcită de zahăr, uneori chiar cu mai multe calorii totale!

Concluzie: Sucul de fructe conține unele substanțe nutritive, dar mai puține comparativ cu multe alimente vegetale. Nu conține fibre și este la fel bogat in zahar  și calorii ca cele mai multe băuturi îndulcite cu zahăr.

            Este foarte ușor să consumați cantități masive de zahăr fara sa realizati, din sucul de fructe.Când mâncăm fructe întregi, este nevoie de efort semnificativ pentru a le mesteca și a le înghiți. Zaharul din ele este de asemenea legat de structurile fibroase care se descompun lent in timpul digestiei. Numai că fructul este foarte satios, deci e greu să mănânci atatea fructe cat intra in procesul de a productie a unui pahar de suc.

            Din aceste motive, zahărul din fructe întregi este trimis în ficat încet și în cantități mici. Ficatul poate metaboliza cu ușurință aceste cantități mici fără a fi supraîncărcat.

Dacă insa bei un pahar mare de suc de fructe, este echivalentul consumării mai multor bucăți de fructe într-o perioadă foarte scurtă de timp, fără toate fibrele.

Cantitatea mare de zahăr este absorbita și trimisa în ficat foarte repede, la fel ca atunci când bei o băutură îndulcită cu zahăr. O mare parte din zahărul găsit în sucul de fructe este fructoza. Ficatul este singurul organ care poate metaboliza fructoza în cantități semnificative.

Când ficatul are mai multă fructoză decât poate metaboliza, o parte din ea, devine grasime. Unele grăsimi se depun în ficat și contribuie la acumularea de grăsimi și la rezistența la insulină .

Deși cantitățile mici de suc de fructe (sau bauturi carbogazoase) nu pot provoca probleme majore pentru persoanele sănătoase, slabe și active, aceasta poate fi un dezastru complet pentru persoanele supraponderale sau cu probleme metabolice legate de regimul alimentar.

Studiile metabolice arată că zahărul lichid poate provoca rezistență la insulină, creste trigliceridele și colesterolul și provoacă acumularea de grăsime abdominală în doar 10 săptămâni.

            Deși majoritatea studiilor folosesc băuturi îndulcite cu zahăr sau fructoză, nu există niciun motiv să se presupună că sucul de fructe 100% ar fi diferit. Moleculele de zahăr sunt identice, iar ficatul dvs. nu va putea face diferența.

In cazul în care vă îndoiți, unele studii au folosit sucul real de fructe. În unul dintre ele, 480 ml de suc de struguri pe zi timp de 3 luni au provocat rezistență la insulină și au crescut circumferința taliei la persoanele supraponderale.

            Mai multe studii arată că sucul de fructe este legat de un risc crescut de obezitate și de diabet zaharat de tip 2, în timp ce fructele întregi sunt legate de un risc scăzut. Majoritatea oamenilor consumă deja prea mult zahăr și reducerea consumului de zahăr este mult mai importantă decât obținerea cantității mici de nutrienți găsite în sucul de fructe.

            În loc de suc, mâncați fructele întregi. În acest fel, veți obține toate fibrele, antioxidanții, vitaminele și mineralele găsite în mod natural în fructe.

În general, consumul de sucuri de fructe în cantități mici poate fi în regulă pentru unele persoane, dar oamenii trebuie să realizeze că, în ciuda aparentei de sănătate, sucul de fructe este într-adevăr foarte asemănător cu sucul indulcit artificial.

Cel mai important, ficatul nu poate face diferența. Toate efectele nocive ale băuturilor zaharoase se aplică și sucurilor de fructe.



Mai multe studii au raportat caderea parului, ca urmare a diferitelor tipuri de proceduri bariatrice. Caderea parului, atat ușoară cat și severă, a fost observată atat după bypass gastric cat si dupa  inel gastric, micsorarea stomacului sau gastroplastie verticala. Cei mai multi autori au constatat ca femeile cu un aport semnificativ mai mare de zinc și fier au avut de suferit  o pierdere a parului mai ușoară în comparație cu cele care au suplimentat dieta mai putin. Un alt studiu a fost efectuat pe 130 de subiecti care au suferit (gastroplastie vertical)VBG, a  evidentiat o pierdere a parului persistentă la 47 de pacienți , în ciuda vitaminelor și suplimentelor de fier. Cu toate acestea , suplimentarea cu sulfat de zinc a remediat pierderea parului in aproximativ 6 luni.
Chirurgia este cunoscuta a fi o posibila cauza pentru telogen effluvium.

 Telogen effluvium este o forma de alopecie necicatriciala caracterizata prin rarirea difuza a parului, frecvent cu debut acut. Reprezinta un proces reactiv cauzat de un stres metabolic sau hormonal sau de catre medicamente. In general recuperarea este spontana si apare in sase luni. . Deoarece telogen effluvium este un proces reactiv care se rezolova spontan tratamentul nu este necesar. Orice cauza reversibila pentru caderea parului precum dieta saraca, deficient de fier, hipotiroidismul sau medicamentele trebuie corectate.

 Cu toate acestea , asocierea sa cu deficiențe nutritive și diferitele sale modele de răspuns la anumite suplimentari nutritionale poate sugera si  implicarea altor mecanisme. De fapt , starea parului si nutrita sunt strâns legate. Lipsa de proteine ​​cauzeaza fragilitate și uscarea firului de par. În plus , deficienta de zinc se manifesta adesea cu forme progresive, difuze , neuniforme de alopecie .
De asemenea , deficitul de acizi grasi esentiali prezintă rezultatele clinice similare . Mai mult decât atât , deficitele de seleniu și biotina sunt raportate de a provoca pseudo – albinism, alopecie și dermatita. În plus, fierul este prezent în mai multe enzime , citocromi și factori de transcripție și este necesar pentru procesele celulare, cum ar fi sinteza ADN . Ca atare, diviziune rapida celulara a  matricei foliculului de par poate fi afectata de un nivel scazut de fier .

In concluzie pierderea parului dupa micsorarea stomacului nu trebuie sa reprezinte un motiv de ingrijorare. atat studiile cat si exerienta personala a pacientilor arata reversibiltatea fenomenului, atat spontan cat si prin suplimentari usoare de proteine si minerale.



Ce este apneea obstructiva in somn?

 Cel mai comun tip de apnee in somn este sindromul de apnee obstructiva. Apneea de somn înseamnă „încetarea respirației.” Aceasta este caracterizata prin episoade repetitive de obstrucție a căilor aeriene superioare care apar in timpul somnului, de obicei asociat ecu o reducere a saturației de oxigen din sange. Cu alte cuvinte, căilor respiratorii se inchid in diferite zone. Caile aeriene superioare pot fi obstrucționate de excesul de tesut in caile respiratorii, amigdalele mari, o limbă de mare și inclusiv, de mușchii căilor respiratorii. Un alt site de obstructie pot fi pasajele nazale. Uneori, structura maxilarului și a cailor respiratorii pot fi factori de apnee in somn.

Care sunt simptomele?

  •  somnolenta excesiva in timpul zilei
  • episoade frecvente de respirație obstrucționată in timpul somnului. (Pacientul nu este neaparat constient de acest simptom – de obicei, partenerul de pat este extrem de conștient de acest lucru).

Alte afectiuni asociate pot include:

  • sforait zgomotos
  • dureri de cap dimineata
  • somn neodihnitor
  • gura uscata la trezire
  • adancirea (depresia) piept(toracelui) in timpul somnului la copiii mici
  • hipertensiune arterială
  • obezitate
  • iritabilitate
  • depresie
  • dificultăți de concentrare
  • transpiratia excesiva in timpul somnului
  • arsuri gastrice
  • scăderea libidoului
  • insomnie
  • urinare nocturne frecvente (nicturie)
  • somn agitat
  • creșterea rapidă în greutate
  • confuzie la trezire

Cat de grava este apneea de somn?

Este o afecțiune care pune viața în pericol, care necesită o atenție medicală imediată. Riscurile unei apnee obstructiva de somn nediagnosticate includ atacuri de cord, accident vascular cerebral, impotenta, batai neregulate ale inimii, hipertensiune arteriala si boli de inima. În plus, apneea obstructiva de somn provoaca somnolenta in timpul zilei, care poate duce la accidente, tulburari de comportament si probleme de relaționare. Severitatea simptomelor poate fi usoara, moderata sau severa.

Cum afla medicul dacă am apnee de somn obstructiva?

 Un test de somn, numit polisomnografie se face de obicei pentru a diagnostica apneea in somn. Există două tipuri de polisomnografii. Un test de polisomnografie peste noapte presupune monitorizarea undelor cerebrale, tensiune musculara, miscarea ochilor, respirație, nivelul de oxigen din sânge și monitorizarea audio. (Pentru sforait, etc). Al doilea tip de test de polisomnografie este un test de monitorizarea la domiciliu. Un tehnician pe probleme de fiziopatologie a somnului va instala o anumita aparatura și vă va instruicu privire la modul de înregistrare din timpul somnului . Ulterior el va reveni pentru a colecta apartul urmand a descarca datele inregsitrare in timpul inregistrarii. Aceste teste sunt nedureroase.




Disclaimer


Rezultatele pierderii în greutate pot varia în mod individual pe baza unor variabile ce tin de varsta, sex, obiceiuri de viata si alimentare, nivelul de exercitiu fizic zilnic.




Date contact

Adresa
Spitalul Medicover – Str. Pechea nr. 8, Sector 1, Bucuresti

Programari & Consultatii
0799 112 578

E-mail: dr.mihaiionescu@gmail.com


Abonare newsletter


Inscrie-te la newsletterul nostru pentru a primi toate noutatile si reducerile oferite de catre echipa Interventii-Obezitate.ro.



Copyright by Interventii Obezitate 2019. Toate drepturile rezervate.

Call Now Button
Skype us: