,
Medicover-foto-Dan-Malureanu-1147-1200x800.jpg

După cel de-al Doilea Război Mondial, omenirea a intrat într-o eră a promisiunilor. Tehnologia avansa rapid, iar foametea care bântuise secolele trecute părea pe cale să fie eradicată. Agricultura industrializată transforma câmpurile în fabrici ale abundenței, iar supermarketurile au devenit templele moderne ale consumului. Însă în umbra acestui progres, se năștea o revoluție tăcută, una care avea să schimbe pentru totdeauna felul în care oamenii mănâncă, trăiesc și se raportează la propriul corp.

În anii ’50 și ’60, industria alimentară occidentală a cunoscut o metamorfoză fără precedent. Gătitul tradițional, care odinioară cerea timp, grijă și ingrediente proaspete, a fost înlocuit de o promisiune mai atrăgătoare: conveniența absolută. Alimentele procesate – cutiile de supe instant, snack-urile ambalate, băuturile carbogazoase și cerealele îndulcite – au invadat mesele familiilor de pretutindeni. Era epoca eficienței, iar nimic nu părea mai eficient decât un prânz care putea fi pregătit în cinci minute, fără efort, fără a murdări vasele.

Dar conveniența avea un preț. Pentru a face aceste produse mai ieftine și mai atractive, industria a recurs la un triumvirat al tentației: zahăr, sare și grăsimi. Ele nu doar că făceau mâncarea mai gustoasă, dar au început să influențeze creierul uman într-un mod neașteptat. Studiile ulterioare aveau să dezvăluie că aceste ingrediente stimulau centrii plăcerii din creier, făcându-i pe oameni să dorească mai mult, să consume mai mult, să nu se mai oprească.

Un punct de cotitură major a fost introducerea siropului de porumb cu conținut ridicat de fructoză (HFCS) în anii ’70. Acest îndulcitor ieftin a transformat băuturile carbogazoase și dulciurile într-un festin al caloriilor ascunse. Pepsi, Coca-Cola și alte branduri emblematice ale culturii occidentale au inundat piața cu produse care conțineau cantități colosale de zahăr. Băuturile îndulcite nu doar că au devenit omniprezente, dar și o parte integrantă a vieții moderne, fiind promovate agresiv în reclame care promiteau bucurie, prietenie și libertate.

Pe măsură ce fast-food-ul s-a ridicat la rang de fenomen cultural, orașele occidentale au fost populate de restaurante ca McDonald’s, Burger King și KFC. Aceste lanțuri nu doar că ofereau mâncare ieftină și rapidă, dar au revoluționat și dimensiunea porțiilor. Ideea „super-size” – mai multă mâncare pentru puțini bani – a devenit un simbol al abundenței americane, însă și unul dintre principalele motoare ale epidemiei de obezitate.

Totul era orchestră într-o simfonie a tentației. Reclamele, în special cele pentru copii, construiau vise în jurul produselor procesate: biscuiți colorați, cereale care promiteau energie nesfârșită și băuturi care te transformau într-un erou. Copiii erau bombardați cu mesaje care asociau hrana nesănătoasă cu distracția și succesul, creând generații întregi care își formau obiceiuri alimentare distructive.

Între timp, viața cotidiană se schimba radical. În orașele care creșteau rapid, munca fizică era înlocuită de slujbe de birou, iar oamenii începeau să-și petreacă din ce în ce mai mult timpul stând. Progresul tehnologic a adus televizorul, calculatoarele și mai târziu dispozitivele mobile, reducând activitatea fizică la un minim istoric. Ceea ce fusese odată un echilibru între caloriile consumate și cele arse devenea acum o prăpastie.

Această revoluție alimentară nu a fost privită ca un pericol în primii ani. Din contră, era văzută ca o victorie a progresului uman, o dovadă a ingeniozității omenirii. Însă, pe măsură ce deceniile au trecut, efectele negative au devenit imposibil de ignorat. În anii ’70 și ’80, rata obezității în SUA și Europa de Vest a început să crească vertiginos, iar până la începutul anilor 2000, această „epidemie tăcută” devenise unul dintre cele mai mari pericole pentru sănătatea publică globală.

Astfel, prima mare revoluție alimentară postbelică – promisiunea confortului, a abundenței și a plăcerii fără limite – s-a dovedit a fi o sabie cu două tăișuri. Deși a rezolvat problema foametei în Occident, a deschis poarta unei alte crize, mai subtile, dar la fel de devastatoare: o lume în care abundența alimentară a devenit principalul inamic al sănătății umane.
În tumultul anilor ’70, o nouă poveste începea să fie scrisă în istoria alimentației occidentale. După revoluția alimentelor procesate, care inundaseră mesele cu zahăr, sare și grăsimi ascunse, un nou „inamic” era identificat: grăsimea. Ea era blamată pentru tot ce mergea prost în sănătatea omului modern – de la infarcte la obezitate. Sub steagul științei și al progresului, cultura occidentală a pornit o cruciadă împotriva grăsimilor, schimbând pentru totdeauna compoziția alimentației și deschizând un alt capitol al epidemiei de obezitate.

Nașterea fricii de grăsime

În laboratoare și sălile de conferință, nutriționiștii și oamenii de știință purtau dezbateri aprinse. Studiile unui cercetător influent, Ancel Keys, sugerau că grăsimile saturate ar fi rădăcina bolilor cardiovasculare. Datele lui erau incomplete, dar lumea nu mai avea răbdare. Bolile de inimă creșteau vertiginos, iar populația dorea răspunsuri rapide. Keys și susținătorii săi au oferit un vinovat: grăsimea din alimente, acel component esențial care fusese parte din dietele tradiționale timp de milenii.

Astfel, în anii ’70, guvernele, organizațiile medicale și industria alimentară s-au aliat pentru a rescrie regulile nutriției. Mesajul era clar: renunțați la grăsimi pentru a trăi mai sănătos.

Ascensiunea alimentelor “low-fat”

Industria alimentară a îmbrățișat această cruciadă cu un entuziasm febril. În curând, rafturile magazinelor au fost invadate de produse care promiteau sănătate într-un ambalaj degresat: iaurturi “light”, lactate fără grăsimi, margarine înlocuitoare de unt și gustări cu inscripții mari „fără grăsimi”. Reclamele prezentau aceste produse ca fiind salvarea modernității, calea către o viață lungă, plină de vitalitate.

Dar această schimbare ascundea un compromis întunecat. Odată ce grăsimea era eliminată din alimente, gustul lor devenea fad, iar textura, neatrăgătoare. Pentru a umple acest gol, industria a adăugat cantități masive de zahăr, sirop de porumb cu conținut ridicat de fructoză și alți aditivi.

Oare oamenii care luau micul dejun cu cereale “low-fat”, dar pline de zahăr, știau că își începeau ziua cu un desert deghizat? Sau că iaurtul lor „sănătos” era un cocktail de calorii goale? Probabil că nu. Promisiunea unei alimentații fără grăsimi eclipsa orice îndoială.

Distrugerea echilibrului nutrițional

În paralel, carbohidrații rafinați – pâinea albă, pastele, orezul decorticat – au devenit baza piramidei alimentare. Dintr-o dată, oamenii erau îndemnați să consume mai mult din aceste alimente, considerate “sigure”, în timp ce grăsimile naturale, precum untul sau carnea grasă, erau alungate din farfurii ca niște relicve ale unui trecut periculos.

Dar această revoluție a adus cu sine un nou dezechilibru. Carbohidrații rafinați, cu indicele lor glicemic ridicat, inundau sângele cu glucoză, determinând pancreasul să elibereze cantități mari de insulină. Rezultatul? Energia era rapid stocată sub formă de grăsime, iar oamenii se simțeau din nou înfometați la scurt timp după masă. Un ciclu vicios începea să prindă rădăcini.

Margina: Eroul căzut

În căutarea unui substitut pentru grăsimile saturate, margarina a fost ridicată la rang de salvatoare. Considerată mai sănătoasă decât untul, margarina a devenit omniprezentă în gospodării. Totuși, ceea ce părea un triumf s-a dovedit a fi un eșec monumental. Margarina conținea grăsimi trans, despre care s-a descoperit ulterior că sunt chiar mai periculoase decât grăsimile saturate pe care le înlocuiseră.

O promisiune înșelătoare

În loc să rezolve criza bolilor cardiovasculare și să oprească creșterea obezității, epoca alimentelor „low-fat” a amplificat exact problemele pe care încerca să le combată. Zahărul adăugat și carbohidrații rafinați au devenit dușmanii tăcuți ai sănătății, alimentând un val de diabet de tip 2, obezitate și alte afecțiuni metabolice.

Această a doua mare schimbare în compoziția alimentară a ilustrat cât de periculos este să simplifici o problemă complexă. Grăsimile nu erau inamicul suprem, dar obsesia de a le elimina din dietă a lăsat o moștenire amară. Promisiunea sănătății, ambalată într-o etichetă “low-fat”, nu era altceva decât o iluzie. Și, astfel, lupta pentru controlul greutății și al sănătății continuă, purtată de generații întregi care încă încearcă să repare greșelile trecutului.


Untitled-1-1200x675.png

Deși Turcia este o destinație populară pentru turism medical, inclusiv pentru intervenții bariatrice, există motive serioase pentru care pacienții români ar trebui să fie precauți înainte de a opta pentru această soluție aparent atractivă.

1.⁠ ⁠Lipsa continuității îngrijirii postoperatorii

Operațiile bariatrice necesită monitorizare atentă pe termen lung pentru a preveni complicațiile și pentru a asigura succesul intervenției.
• În Turcia, îngrijirea postoperatorie este adesea limitată la perioada imediat după operație.
• Revenirea în România pentru monitorizare poate fi dificilă, deoarece medicii locali ar putea să nu aibă acces la detaliile complete ale intervenției.

2.⁠ ⁠Bariere lingvistice și culturale

Comunicarea între pacient și medic este esențială pentru înțelegerea riscurilor, a procedurii și a instrucțiunilor postoperatorii.
• Barierele lingvistice pot duce la neînțelegeri periculoase.
• Diferențele culturale pot influența modul în care sunt explicate riscurile sau oferite informațiile despre recuperare.

3.⁠ ⁠Utilizarea dispozitivelor medicale de proveniență incertă

Un motiv important pentru costurile mai mici ale intervențiilor în Turcia este utilizarea dispozitivelor medicale și a materialelor de calitate îndoielnică sau provenite din surse neclare.
• De exemplu, dispozitive de sutură mecanică, plasele sau inelele gastrice pot fi achiziționate la prețuri reduse din țări care nu respectă aceleași standarde de siguranță și calitate ca Uniunea Europeană.
• Aceste economii pot compromite siguranța pacientului, crescând riscul de complicații grave postoperatorii, cum ar fi infecțiile, fisurile sau eșecul procedurii.

4.⁠ ⁠Standardele variabile de calitate

Deși există clinici reputate în Turcia, nu toate respectă aceleași standarde riguroase.
• Prețurile mici pot ascunde practici de calitate scăzută sau medici cu mai puțină experiență.
• În unele cazuri, accentul se pune pe volumul mare de intervenții, nu pe îngrijirea personalizată a pacientului.

5.⁠ ⁠Risc crescut de complicații și costuri ascunse

Intervențiile bariatrice nu sunt lipsite de riscuri, iar complicațiile pot apărea chiar și la câteva luni după operație.
• În cazul unor probleme, pacienții trebuie să călătorească din nou în Turcia pentru tratament, ceea ce implică costuri suplimentare.
• Gestionarea complicațiilor în România poate fi dificilă, deoarece medicii locali ar putea să nu fie familiarizați cu materialele sau tehnicile utilizate în străinătate.

6.⁠ ⁠Dificultăți în accesarea echipei multidisciplinare

Succesul unei operații bariatrice nu depinde doar de chirurg, ci de o echipă multidisciplinară care include nutriționiști, psihologi și alți specialiști.
• În România, aceste servicii sunt adesea integrate într-un singur centru.
• După o intervenție în Turcia, pacienții pot întâmpina dificultăți în a beneficia de suport complet.

7.⁠ ⁠Necunoașterea legislației medicale din Turcia

În cazul unor greșeli medicale sau complicații, legislația din Turcia poate face dificilă obținerea unei compensații sau soluționarea litigiilor.
• Lipsa unui sistem de protecție clar pentru pacienții străini poate lăsa pacientul fără sprijin legal adecvat.

8.⁠ ⁠Sprijin emoțional redus după operație

Operațiile bariatrice au un impact semnificativ asupra stilului de viață, iar suportul familiei și al grupurilor de suport locale este esențial.
• Alegerea unei clinici din străinătate poate izola pacientul de sprijinul comunitar necesar.

Concluzie

Deși intervențiile bariatrice în Turcia pot părea atractive din punct de vedere financiar, costurile mai mici vin adesea cu riscuri semnificative: dispozitive de calitate incertă, lipsa continuității îngrijirii și dificultăți în gestionarea complicațiilor. Alegerea unei clinici din România, unde standardele UE sunt respectate și îngrijirea este personalizată, reprezintă o opțiune mai sigură și mai sustenabilă pe termen lung.


interventii-obezitate-nutriscore-blog.jpg

Nutriscore, în forma sa inițială, a fost conceput ca un instrument simplu și accesibil pentru a ajuta consumatorii să facă alegeri alimentare mai sănătoase. Acesta oferea o evaluare rapidă a calității nutriționale a produselor alimentare, folosind un cod de culori și litere (de la A la E), ușor de înțeles chiar și de cei fără cunoștințe nutriționale avansate. Sistemul evalua conținutul de calorii, grăsimi saturate, zahăr și sare, precum și elemente benefice, precum fibrele și proteinele. Astfel, Nutriscore simplifica deciziile de cumpărare și le permitea consumatorilor să identifice dintr-o privire produsele mai sănătoase, fiind deosebit de util în contextul unei piețe alimentare din ce în ce mai complexe și pline de informații ambigue.

Utilitatea socială a Nutriscore se manifesta în capacitatea sa de a reduce incertitudinea legată de alegerile alimentare și de a combate probleme majore de sănătate publică, precum obezitatea, diabetul și bolile cardiovasculare. Sistemul oferea o ghidare accesibilă tuturor, indiferent de nivelul de educație sau accesul la informații detaliate. Prin transparența informațiilor oferite, Nutriscore democratiza accesul la cunoaștere nutrițională, contribuind la educarea consumatorilor și, implicit, la îmbunătățirea alimentației generale.

Cu toate acestea, dispariția Nutriscore din România poate fi explicată prin presiunile exercitate de industria alimentară, care a resimțit un impact negativ asupra vânzărilor produselor cu scoruri mai slabe. Sistemul a expus produsele cu conținut ridicat de grăsimi, zahăr și sare, ceea ce a generat opoziție din partea marilor companii alimentare. Lobby-ul intens al acestora a contribuit la eliminarea sistemului, compromițând astfel eficacitatea Nutriscore ca instrument de sănătate publică.

Rolul Autorității Naționale pentru Protecția Consumatorilor (ANPC) în dispariția Nutriscore în forma sa inițială din România a fost probabil influențat, cel putin in teorie, de mandatul acestei instituții de a proteja interesele consumatorilor și de a asigura corectitudinea și transparența pe piață. ANPC, ca autoritate de reglementare, a fost responsabilă pentru supravegherea modului în care produsele și serviciile erau prezentate publicului, inclusiv etichetarea alimentelor.

În cazul Nutriscore, ANPC trebuia sa evalueze dacă sistemul era eficient în a oferi consumatorilor informații clare și corecte despre produsele alimentare. Se pare că ANPC a considerat că Nutriscore, în forma sa inițială, nu reflecta în mod corespunzător toate aspectele nutriționale relevante, sau că presiunile industriei alimentare au ridicat obiecții asupra impactului economic negativ. Prin urmare, ANPC a avut un rol decizisv în hotararea de a retrage acest sistem.

Un alt factor care a influențat decizia ANPC a fost, cel mai probabil, lobby-ul exercitat de producătorii din industria alimentară, care s-au opus sistemului Nutriscore deoarece acesta expunea anumite produse într-o lumină nefavorabilă. În acest context, ANPC a fost în situația de a media între interesele comerciale ale industriei și protejarea sănătății publice, ceea ce explică de ce autoritatea a sprijinit retragerea sistemului în forma sa inițială. În loc să susțină o etichetare nutrițională simplificată care dezavantaja anumite produse, ANPC a preferat o soluție redicala, aceea de a retrage sistemul Nutriscore, lucru care a permis industriei alimentare mai mult control asupra modului în care erau, sau mai degrana nu erau prezentate informațiile nutriționale.

De asemenea, ANPC a argumentat că Nutriscore, deși util, era perceput de unii consumatori ca fiind prea simplist și că nu oferea o imagine completă a valorii nutriționale a unui produs. Această percepție a contribuit la decizia de a retrage sistemul, considerându-l insuficient pentru a educa corespunzător consumatorii.

Revenind in prezent, reapariția Nutriscore într-o formă mai complicată, prin integrarea unui cod QR ce oferă detalii suplimentare despre produsele alimentare, ridică noi probleme. Deși acest format aparent oferă mai multe informații, utilizarea codurilor QR necesită acces la un smartphone și internet, excluzând astfel o parte din populație. Chiar și pentru cei care au acces la tehnologie, acest pas suplimentar poate fi perceput ca un obstacol în calea utilizării frecvente a sistemului. În plus, complexitatea datelor prezentate prin codul QR poate fi dificil de interpretat de către consumatorii cu un nivel scăzut de educație nutrițională, subminând scopul principal al Nutriscore de a facilita alegerile sănătoase.

Exceptarea produselor tradiționale de la obligativitatea de a fi incluse în acest sistem ridică întrebări legate de coerența și obiectivitatea reimplementarii sistemului Nutriscore. Deși produsele tradiționale au o valoare culturală importantă, multe dintre ele au un conținut ridicat de grăsimi, sare sau zahăr, iar excluderea lor ar priva consumatorii de informații esențiale. Această exceptare poate fi percepută ca o concesie făcută industriei alimentare, reducând astfel credibilitatea Nutriscore și afectând capacitatea sa de a sprijini sănătatea publică.

În concluzie, în forma sa inițială, Nutriscore avea o utilitate socială importantă, simplificând accesul la informații nutriționale clare și sprijinind prevenirea bolilor legate de alimentație. Însă presiunile industriei alimentare și modificările sistemului prin codurile QR, precum și excluderea produselor tradiționale, complică accesibilitatea și eficiența sa, afectând în final impactul pozitiv pe care l-ar putea avea asupra sănătății publice.



De multe ori cu totii avem pofte alimentare nejustificate pentru mancarea nesanatoasa? Studiie au demonstrat ca in majoritatea cazurilor poftele alimentare nejustificate pot ascunde anumite deficite in nutrienti. Nu se stie de ce creierul nostru alege mancarea nesanatoasa ca pe o cale prin care-si poate comunica nevoile. Nu ar fi mai simplu daca am avea pofta de spanac in locul unei portii generoase de cartofi prajiti?

Cele mai comune pofte alimentare includ:
  • Branzeturile: Daca avem pofta mult prea des de branzeturi, poate insemna un deficit de acizi grasi omega 3 sau calciu. O solutie e sa introducem mai mult omega 3 din alimente precum semintele de in, un supliment de omega 3 pe baza de plante, nuci, seminte de chia sau somonul, ele sunt printre cele mai bogate surse.
  • Produsele de patiserie: Pot releva un deficit de Crom. Il putem lua din alimente precum struguri, rosii, cartofi dulci.
  • Ciocolata: Magneziul. Il asiguram din: migdale, pudra de cacao naturala, leguminoasele si vegetalele, in special cele cu frunze verzi.
  • Buturile carbogazoase: Pofta de sucuri e ca un sistem de alarma prin care corpul ne spune ca are nevoie de calciu. Alimentele bogate in calciu sunt lactatele, semintele, legumele cu frunze verzi si leguminoasele.
  • Dulciurile: Pofta de alimente bogate in zahar este printre cele mai comune in lume. Studiile au demonstrat ca zaharul poate fi vazut ca si un drog deoarece foloseste aceleasi cai neuronale precum cocaina. Insa pofta exagerata de dulce poate masca lipsa unor nutrienti esentiali precum fosfor, sulf, triptofan sau crom. O dieta bogata in legume, cereale integrale si oleaginoase poate rezolva aceasta problema. Probioticele pot fi, de asemenea de ajutor in pofta de dulce ( din suplimente alimentare sau alimentele fermentate precum iaurtul sau muraturile).
  • Snacks-urile: Pofta exagerata e un semn ca avem nevoie de mai multi acizi grasi esentiali in dieta si Clor ( il putem asigura din fructe, legumele organice si sarea de Himalaya).

 

 

Autor: Andreea Gontineac



Mai multe studii au raportat caderea parului, ca urmare a diferitelor tipuri de proceduri bariatrice. Caderea parului, atat ușoară cat și severă, a fost observată atat după bypass gastric cat si dupa  inel gastric, micsorarea stomacului sau gastroplastie verticala. Cei mai multi autori au constatat ca femeile cu un aport semnificativ mai mare de zinc și fier au avut de suferit  o pierdere a parului mai ușoară în comparație cu cele care au suplimentat dieta mai putin. Un alt studiu a fost efectuat pe 130 de subiecti care au suferit (gastroplastie vertical)VBG, a  evidentiat o pierdere a parului persistentă la 47 de pacienți , în ciuda vitaminelor și suplimentelor de fier. Cu toate acestea , suplimentarea cu sulfat de zinc a remediat pierderea parului in aproximativ 6 luni.
Chirurgia este cunoscuta a fi o posibila cauza pentru telogen effluvium.

 Telogen effluvium este o forma de alopecie necicatriciala caracterizata prin rarirea difuza a parului, frecvent cu debut acut. Reprezinta un proces reactiv cauzat de un stres metabolic sau hormonal sau de catre medicamente. In general recuperarea este spontana si apare in sase luni. . Deoarece telogen effluvium este un proces reactiv care se rezolova spontan tratamentul nu este necesar. Orice cauza reversibila pentru caderea parului precum dieta saraca, deficient de fier, hipotiroidismul sau medicamentele trebuie corectate.

 Cu toate acestea , asocierea sa cu deficiențe nutritive și diferitele sale modele de răspuns la anumite suplimentari nutritionale poate sugera si  implicarea altor mecanisme. De fapt , starea parului si nutrita sunt strâns legate. Lipsa de proteine ​​cauzeaza fragilitate și uscarea firului de par. În plus , deficienta de zinc se manifesta adesea cu forme progresive, difuze , neuniforme de alopecie .
De asemenea , deficitul de acizi grasi esentiali prezintă rezultatele clinice similare . Mai mult decât atât , deficitele de seleniu și biotina sunt raportate de a provoca pseudo – albinism, alopecie și dermatita. În plus, fierul este prezent în mai multe enzime , citocromi și factori de transcripție și este necesar pentru procesele celulare, cum ar fi sinteza ADN . Ca atare, diviziune rapida celulara a  matricei foliculului de par poate fi afectata de un nivel scazut de fier .

In concluzie pierderea parului dupa micsorarea stomacului nu trebuie sa reprezinte un motiv de ingrijorare. atat studiile cat si exerienta personala a pacientilor arata reversibiltatea fenomenului, atat spontan cat si prin suplimentari usoare de proteine si minerale.



Ce este apneea obstructiva in somn?

 Cel mai comun tip de apnee in somn este sindromul de apnee obstructiva. Apneea de somn înseamnă „încetarea respirației.” Aceasta este caracterizata prin episoade repetitive de obstrucție a căilor aeriene superioare care apar in timpul somnului, de obicei asociat ecu o reducere a saturației de oxigen din sange. Cu alte cuvinte, căilor respiratorii se inchid in diferite zone. Caile aeriene superioare pot fi obstrucționate de excesul de tesut in caile respiratorii, amigdalele mari, o limbă de mare și inclusiv, de mușchii căilor respiratorii. Un alt site de obstructie pot fi pasajele nazale. Uneori, structura maxilarului și a cailor respiratorii pot fi factori de apnee in somn.

Care sunt simptomele?

  •  somnolenta excesiva in timpul zilei
  • episoade frecvente de respirație obstrucționată in timpul somnului. (Pacientul nu este neaparat constient de acest simptom – de obicei, partenerul de pat este extrem de conștient de acest lucru).

Alte afectiuni asociate pot include:

  • sforait zgomotos
  • dureri de cap dimineata
  • somn neodihnitor
  • gura uscata la trezire
  • adancirea (depresia) piept(toracelui) in timpul somnului la copiii mici
  • hipertensiune arterială
  • obezitate
  • iritabilitate
  • depresie
  • dificultăți de concentrare
  • transpiratia excesiva in timpul somnului
  • arsuri gastrice
  • scăderea libidoului
  • insomnie
  • urinare nocturne frecvente (nicturie)
  • somn agitat
  • creșterea rapidă în greutate
  • confuzie la trezire

Cat de grava este apneea de somn?

Este o afecțiune care pune viața în pericol, care necesită o atenție medicală imediată. Riscurile unei apnee obstructiva de somn nediagnosticate includ atacuri de cord, accident vascular cerebral, impotenta, batai neregulate ale inimii, hipertensiune arteriala si boli de inima. În plus, apneea obstructiva de somn provoaca somnolenta in timpul zilei, care poate duce la accidente, tulburari de comportament si probleme de relaționare. Severitatea simptomelor poate fi usoara, moderata sau severa.

Cum afla medicul dacă am apnee de somn obstructiva?

 Un test de somn, numit polisomnografie se face de obicei pentru a diagnostica apneea in somn. Există două tipuri de polisomnografii. Un test de polisomnografie peste noapte presupune monitorizarea undelor cerebrale, tensiune musculara, miscarea ochilor, respirație, nivelul de oxigen din sânge și monitorizarea audio. (Pentru sforait, etc). Al doilea tip de test de polisomnografie este un test de monitorizarea la domiciliu. Un tehnician pe probleme de fiziopatologie a somnului va instala o anumita aparatura și vă va instruicu privire la modul de înregistrare din timpul somnului . Ulterior el va reveni pentru a colecta apartul urmand a descarca datele inregsitrare in timpul inregistrarii. Aceste teste sunt nedureroase.


scapa de obezitate, interventii obezitate, consultatie online obezitate, micsorare stomac, inel gastric, pret micsorare stomac,


Disclaimer


Rezultatele pierderii în greutate pot varia în mod individual pe baza unor variabile ce tin de varsta, sex, obiceiuri de viata si alimentare, nivelul de exercitiu fizic zilnic.




Date contact

Adresa
Spitalul Medicover – Str. Pechea nr. 8, Sector 1, Bucuresti

Programari & Consultatii
0799 112 578

E-mail: dr.mihaiionescu@gmail.com


Abonare newsletter


Inscrie-te la newsletterul nostru pentru a primi toate noutatile si reducerile oferite de catre echipa Interventii-Obezitate.ro.



    Copyright by Interventii Obezitate 2020. Toate drepturile rezervate.

    Call Now Button